Traseu MTB în Munții Buila-Vânturărița: Băile Olănești – Sat Tisa – Sat Cheia – Schitul Iezer – Tunel Cheia – Băile Olănești


21.09.2019
Ora 06:30, plecam impreuna cu Ovidiu si Cristi (doi colegi de munca) spre Baile Olanesti, mai exact la o tura de MTB prin Muntii Buila-Vanturarita. Aveam sa ma aflu pentru prima data in zona respectiva, astfel ca mi-am zis ca nu pot sa ratez o asemenea ocazie.
Cu o seara in urma (vineri, 20.09.2019) Ovidiu si Cristi au venit la mine pentru a urca in masina (imprumutata de catre Ovidiu) si bicicleta mea.

Pentru a ajunge in Baile Olanesti (din Bucuresti) am urmat traseul de mai jos.
Google Maps (cu masina din Bucuresti in Baile Olanesti): Bucuresti – Pitesti – Ramnicu Valcea – Olanesti – Baile Olanesti

Calatoria noastra pana in Baile Olanesti a decurs fara incidente, am avut cateva discutii interesante in masina, astfel ca drumul nu ni s-a parut foarte lung.

Corina era si ea plecata intr-o excursie de grup, impreuna cu mama ei la Cazanele Dunarii, Oravita.
Insa oricum aceasta tura de MTB nu era pentru ea, de fapt nu stiu daca este potrivita pentru sexul feminin. Nu a fost potrivita nici macar pentru mine din cauza dificultatii urcarilor si a efortului continuu ce trebuia depus. Probabil m-am bagat la ceva mai greu decat puteam sa duc, totusi nu mai mersesem pe bicicleta din luna Mai 2019, de la Prima Evadare.

Ajunsi in Baile Olanesti, am parcat masina, am scos bicicletele, le-am montat rotile si seile, iar la ora 09:55 am pornit pe traseu.
Temperatura de afara era de 12-13 grade celsius, era soare, cerul se prezenta senin, se simtea o racoare de toamna, insa era o placere sa respiri aer curat.

Traseul nostru de MTB a inceput cu un drum ce seamana cu poteca ce duce spre Castelul Peles din Sinaia, cel putin mie asa mi s-a parut. Drumul are pe margini magazine cu diverse produse expuse pentru vanzare. Desi era inca o ora matinala, era plin de oameni ce se plimbau. Pe langa acest drum, acoperit pe alocuri cu piatra cubica, curge raul Olanesti.

Am lasat in urma Baile Olanesti si am continuat la stanga pe DJ656 – un drum forestier.
Nu rezistam sa dau la pedale mai mult de 1-2 minute, imi ardeau genunchi si simteam o durere atroce de stomac; adevarul e ca nici nu mancasem, doar o banana dimineata, inainte sa plecam.
Imi venea sa ma intorc, ma gandeam doar la Ovidiu si Cristi care se descurcau mult mai bine ca mine si nu doream sa-i trag in jos. Ei mai aveau la activ o tura de MTB prin Muntii Baiului, realizata nu cu mult timp in urma.
Ne-am oprit, am mancat un sandvis, am baut suc cu electroliti (cumparat de la Decathlon) si speram doar sa-mi mai revin, fie si cat de putin.

1_MTB Buila-Vanturarita
MTB in Muntii Buila-Vanturarita – Spre sat Tisa
2_MTB Buila-Vanturarita
MTB in Muntii Buila-Vanturarita – Spre sat Tisa (foto by Cristi)

A urmat un urcus abrupt, dupa care am ajuns in satul Tisa.

La 10-15 minute dupa ce mancasem eram cat de cat mai bine, inca faceam pushbike (impingeam bicicleta), iar la efort simteam in continuare cum ma ardeau muschii din zona genunchilor.

Am mai urcat putin, apoi am luat o pauza de fotografie, aveam in fata ochilor peisaje minunate cu Muntii Buila-Vanturarita.

3_MTB Buila-Vanturarita
Sat Tisa
4_MTB Buila-Vanturarita
Muntii Buila-Vanturarita
5_MTB Buila-Vanturarita
Muntii Buila-Vanturarita
6_MTB Buila-Vanturarita
Branduse de toamna

Am continuat traseul cu o coborare si apoi o urcare, insa Cristi urmarind harta parea ca ne-am indepartat de circuitul nostru, in plus nu mai aveam pe unde sa inaintam, nu exista drum.
Am discutat cu niste oameni din zona, construiau un mic canton si ne-au spus ca trebuie sa ne intoarcem pana in zona merilor, ca apoi sa incepem coborarea spre satul Cheia.
Coborarea este extrem de grea, pietre mari, pietris, gropi, plus o inclinatie mare a facut ca aceasta coborare sa fie super tehnica, cel putin pentru mine.

7_MTB Buila-Vanturarita
Greu la deal (foto by Cristi)

cruce-rosietriunghi-albastruAjunsi in Cheia am pornit cu raul Cheia alaturi, pe un drum forestier (DJ654). Aceasta portiune din circuitul nostru este marcata cu cruce rosie/triunghi albastru.

Si am mers pe acest drum forestier pana am ajuns la Schitul Iezer, era ora 12:25.
Drumul are doar urcusuri si coborasuri, in putine locuri mergi pe un drum fara inclinatie, astfel incat sa spui ca te mai odihnesti.

8_MTB Buila-Vanturarita
Raul Cheia
9_MTB Buila-Vanturarita
Stanci in Muntii Buila-Vanturarita

triunghi-albastruPe la kilometrul 16 am lasat in stanga marcajul cruce rosie si am continuat pe triunghi albastru.

Eram din ce in ce mai obosit, simteam o durere continua in picioare si maini de la cat am fost nevoit sa imping la bicicleta.

Am inceput apoi ultimul urcus spre Tunelul Cheia pe Drumul Cheii. Pe acest ultim urcus am clacat definitiv. Eram alb la fata din cauza efortului. Cristi a luat si bicicleta mea, astfel ca impingea doua biciclete, iar Ovidiu mi-a luat rucsacul. Astfel speram sa-mi mai revin. In plus am baut de la Cristi o fiola cu magneziu.

10_MTB Buila-Vanturarita
MTB in Muntii Buila-Vanturarita (foto by Cristi)
11_MTB Buila-Vanturarita
MTB in Muntii Buila-Vanturarita

Am ajuns la Tunelul Cheia, am trecut dincolo de el, baietii au mancat un sandvis, insa eu nu eram stare, incepuse sa-mi fie frig. Am simtit nevoia sa-i trimit un mesaj Corinei pentru a-i spune situatia in care ma aflam.
In plus aparuse si teama ca o sa ne prinda noaptea cine stie pe unde prin padure.

12_MTB Buila-Vanturarita
Tunelul Cheia

banda-galbenaNe-am intors prin Tunelul Cheia si am inceput coborarea pe acelasi traseu pana in punctul (Saua La Lac – 900 m) unde trebuia sa continuam pe marcaj banda galbena.
Incepusem sa ma simt mai bine, parca nu ma mai dureau muschii, iar senzatia de frig disparuse, magneziul isi facuse efectul.
Cu aceasta ocazie le mai multumesc baietilor inca o data pentru ajutorul oferit in a depasi aceasta situatie critica.

Pe aceasta coborare m-am simtit perfect, mi-a revenit glasul, am inceput din nou sa vorbesc, insa a inceput sa aiba probleme Ovidiu, il durea foarte tare genunchiul drept.

Am mers apoi la stanga, in apropiere de un refugiu, pe langa Saua Prislopel – 780 m.
Muntii Buila-Vanturarita sunt plini de astfel de refugii, foarte utile in caz de vreme nefavorabila.

13_MTB Buila-Vanturarita
Coborare MTB pe traseu de munte (foto by Cristi)
14_MTB Buila-Vanturarita
Cristi / Bogdan / Ovidiu
15_MTB Buila-Vanturarita
Coborare MTB pe traseu de munte (foto by Cristi)
16_MTB Buila-Vanturarita
Coborare MTB pe traseu de munte (foto by Cristi)
17_MTB Buila-Vanturarita
Coborare MTB pe traseu de munte (foto by Cristi)

banda-galbenaAm coborat pe acest traseu pana am ajuns langa raul Olanesti, respectiv Cantonul Silvic Manzu. Am traversat raul Olanesti si am inceput o coborare de aproximativ 13 km pana in Baile Olanesti.
Am trecut pe langa Manastirea Comanca si satul Pietrisu.
Si aceasta coborare este marcata cu banda galbena.

Am ajuns inapoi la masina in jurul orei 18:45, mai erau aproximativ 30 de minute pana la apusul soarelui.

Puteti vizualiza tura si pe Strava accesand urmatorul link: MTB in Muntii Buila-Vanturarita

Statistici Strava Bogdan:
Distanta: 47.07 km
Timp de miscare: 6:06:47
Timp de miscare + pauze: 8:43:32
Urcare: 1726 m -> posibil sa fie o eroare de Strava, Cristi a inregistrat 1255 m cu ceasul Garmin
Viteza medie: 7.7 km/ora
Viteza maxima: 46.8 km/ora
Calorii consumate: 2295
Putere medie estimata: 94W
Productia de energie: 2058kJ

Ne-am schimbat, am urcat bicicletele in masina si am plecat spre Ramnicu Valcea, la restaurantul D’Amici.
Am mancat, iar apoi am plecat spre Bucuresti. In jurul orei 23:30 am ajuns si acasa.

Ce concluzii am tras dupa aceasta tura:
nu incerca sa faci mai mult decat esti antrenat; eu sigur nu eram pregatit pentru un asemenea traseu de MTB
nu te lasa dominat de ganduri negre; eu asa am facut, oboseala, durerile musculare si de stomac, frigul, m-au facut sa nu mai gandesc limpede, toate acestea au accentuat sentimentul de neputinta
sa-l ajuti mereu pe cel care are nevoie; asa au facut Cristi si Ovidiu, m-au incurajat foarte mult atunci cand aveam nevoie, chiar daca s-au lovit de gandurile mele negative
sa ai mereu la tine cateva fiole de magneziu
sa nu lipseasca hainele groase; eu am avut la mine ca haine mai groase doar o bluza, nu pantaloni, desi as fi vrut sa am o pereche de pantaloni atunci cand am simtit frigul
sa nu-ti lipseasca un guler de alergare; este util in a fi purtat pe gat in caz de soare sau ca si caciula pe o coborare in viteza, poate cu o temperatura mai scazuta

6 comentarii

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.