Acţiune de voluntariat pentru ecologizarea potecii marcate cu bandă roşie pe traseul Cota 1400 – Sinaia by Asociaţia Montană Carpaţi (AMC)


Sambata, 06.04.2019
Acum ceva timp, nu mai stiu exact cat, dar probabil dupa ce am participat la prima actiune de voluntariat si anume „Let’s do it Romania”, am cautat pe internet si alte actiuni la care as putea sa particip.
Asa am gasit Asociatia Montana Carpati care organizeaza actiuni de voluntariat pe cararile montane din tara. Mi-a placut mult ideea si am completat formularul de inscriere ca voluntar.
Si din acel moment a inceput asteptarea.

Am fost placut surprinsa cand am primit un e-mail de la ei pentru o actiune de voluntariat in Sinaia. Asa ca nu am stat deloc pe ganduri si m-am inscris imediat.

Actiunea de voluntariat consta in ecologizarea potecii marcate cu banda rosie de la Cota 1400 pana in Sinaia.

Din pacate Bogdan nu avea cum sa participe pentru ca el se inscrisese inainte la o alta actiune de voluntariat (mai multe detalii in postarea Voluntar la construit (Primul Centru Educational din Buftea) prin Habitat for Humanity România by Raiffeisen Bank) care avea loc tot pe data de 6 Aprilie. Asa ca la aceasta actiune am participat singura.

Am asteptat cu nerabdare dimineata zilei de 06.04.2019, iar la 05:45 eram deja in Gara de Nord unde urma sa ma intalnesc cu Cristi Dina (Zoff), responsabilul pentru noi pana in Sinaia. Despre Zoff sigur unii dintre voi stiti de pe carpati.org sau Asociatia Montana Carpati, iar pentru cei care inca nu il cunosc o pot face pe site-urile de mai sus sau la urmatoarele actiuni de voluntariat ale AMC-ului.

Pana s-a anuntat linia la care urma sa fie tras trenul 3001 (probabil v-ati dat seama ca urma sa mergem cu el pana in Sinaia, avand in vedere ora matinala la care ne intalneam), reusisem sa ne strangem aproape toti voluntarii din Bucuresti.

Am facut cunostinta cu ceilalti voluntari: Silviu, Irina si Adina, si am primit sarcina de la Zoff sa urcam in tren sa ocupam locuri, el mai astepta pe cineva care urma sa vina.

Am urcat in tren, am ocupat locurile si am asteptat sa vina Zoff si Emilia (voluntara pe care ramasese Zoff sa o astepte).

La 06:22 am plecat din Gara de Nord spre Sinaia. Eu ma pregatisem pentru tren cu o carte pe care voiam sa o citesc, dar pe care nici nu am scos-o din rucsac. Am impartasit experiente de viata si montane, Zoff ne-a spus de urmatoarele actiuni de voluntariat pe care le va organiza AMC-ul si bineinteles a incercat sa ne convinga sa participam la ele.

La Ploiesti ni s-a mai alaturat un voluntar, Florin.

Cand ne-am apropiat de Campina, Zoff a inceput sa ne spuna trasee din zona si frumuseti ce le gasim pe acolo. Ne-a spus inclusiv despre Poiana Narciselor din Muntii Baiului si a spus ca este posibil sa faca un traseu in zona cand vor inflori narcisele.

In jur de ora 09:00 am ajuns in Sinaia. Aici ne astepta Florin Fratu (organizatorul evenimentului si coordonatorul voluntarilor).

Dupa ce am facut cunostinta si cu ceilalti voluntari, am semnat protectia muncii si contractul de voluntariat (cei care nu il adusesera semnat), am baut cafea (cei care au baut, eu nu beau cafea) si ne-am pregatit cu manusi si saci, apoi am pornit spre statia de autobuz.
Din statie urma sa ne preia un autobuz pus la dispozitie de Primaria Sinaia si sa ne duca pana la telegondola.

Am urcat cu telegondola (transportul pe cablu a fost pus la dispozitie tot de catre Primaria Sinaia) pana la Cota 1400.
La telegondola propietara ne-a oferit si o plimbare gratuita pana la Cota 1400 si inapoi dupa ce terminam treaba.

Am coborat din telegondola, am facut cateva poze in drum spre parcarea hotelului de la Cota 1400 unde ne astepta Florin cu Suzi (Suzi = masina AMC-ului care urma sa ne care rucsacii).

Domnul de la „Clatite la inaltime” vazandu-ne a venit la noi sa ne spuna ca in zona aceea si pe soseaua ce duce din Sinaia la Cota 1400 sa nu adunam gunoaiele pentru ca peste vreo 2 saptamani, cand se va mai topi zapada, se vor ocupa el impreuna cu proprietarii celorlalte restaurante.
Ne-a facut si o propunere, de nerefuzat, sa mancam cate o clatita din partea casei la finalul actiunii. Cand am auzit asta am fost si mai motivati, glumesc, dar ne-a bucurat ce-i drepta sa vedem ca munca noastra este apreciata.

Inarmati cu manusi si multi saci, am pornit spre poteca marcata cu banda rosie ce intra in padure.
Nici nu am intrat bine in padure ca am si observat gunoaiele ce rasareau din zapada topita mai ceva ca brandusele, viorelele si ghioceii.

Am fost uimita de ce am putut sa gasim in acea zona. Eu personal ma asteptam sa gasesc peturi, ambalaje, cutii de conserve si alte resturi pe care le-ar putea arunca turistii. Pe langa acele obiecte am gasit din categoria „interesante”: o mocheta, un furtun (unul de aproximativ 7-8 metri), bucati de tabla si mai mare ne-a fost uimirea cand am gasit un covor.

Pe langa cele de mai sus am mai gasit foarte multe resturi de sticle sparte, pahare, farfurii si tot felul de vesela, probabil distruse de catre petrecareti la Revelion, totul langa hotelul din zona.
As propune celor care organizeaza astfel de evenimente in zona, sa nu mai permita invitatilor sa sparga vesela sau sa arunce resturile sparte in padure, dar este doar umila mea propunere.

Am continuat sa coboram pe poteca si sa adunam deseurile aruncate de turisti.
Am observat ca resturile nu sunt aruncate pe poteca, ci imediat in apropierea lor, iar acolo unde poteca se intersecteaza cu soseaua deseurile sunt muuult mai multe.
Din pacate padurea parea in unele locuri o mica groapa de gunoi.

Din categoria obiectelor „deosebite” gasite in padure mai pot face parte si: o oala foarte mare, o cutie din metal de Calgon plina cu detergent expirat, o canistra de benzina, racorduri pentru chiuveta si chiar un carucior pentru copil.
Stiu ca pare uimitor sa vii cu toate aceste obiecte la munte doar ca sa le arunci in padure, dar pentru mine a fost de-a dreptul socant.
Va rog mult daca aveti vreo explicatie logica care sa justifice astfel de comportamente sa mi le spuneti si mie, voi dormi mai linistita noaptea.

Bineinteles ca peturile, sticlele, borcanele au avut si ele locul lor in sacii nostri, iar daca mergeam cu ele la un punct de colectare sigur scoteam bani frumosi.

Din pacate zapada inca nu este topita in totalitate in padure si cu siguranta sub ea vor mai fi si alte gunoaie pe care noi nu le-am putut aduna.

Cu toate astea ghioceii si viorele si-au facut aparitia pe alocuri si iti incantau privirea.

Am avut parte si de comentarii rautacioase din partea celor care treceau cu masinile prin zona, ne-au intrebat daca suntem cumva detinuti ce am fost scosi la munca, dar noi eram doar iubitori de natura si de munte, un lucru pe care unii nu-l vor intelege niciodata.

La finalul traseului reusisem sa strangem aproximativ 20 de saci cu resturi aruncate pe traseu.
Sacii i-am lasat la marginea soselei urmand ca o masina de la salubritate sa vina sa ii ridice.

Bucurosi ca am reusit sa lasam padurea mai curata (dupa aproape 4 ore jumatate de munca), am plecat spre telegondola sa ne bucuram de plimbarea promisa si sa mancam la restaurantul „Popas Alpin„.

Din pacate pe drumul spre telegondola am vazut mai multe gunoaie decat reusisem noi sa adunam. Erau aruncate borcane pline cu muraturi, dar si saci plini cu gunoi, pe care imi este imposibil sa cred ca le-au aruncat turistii. Ar trebui ca autoritatile sa sanctioneze mai aspru un astfel de comportament atat la turisti cat si la localnici, proprietari de hoteluri si pensiuni.

Cand am ajuns la telegondola si am vazut coada de la intrare ne-am intristat, insa angajatii de acolo ne-au facut din nou un favor si ne-au dat prioritate.
Am vazut niste nemultumiri din partea celor care asteptau la coada, ii inteleg si le cer scuze pe aceasta cale, dar ne era foarte foame.

Am luat masa la restaurantul „Popas Alpin” de la Cota 1400.
Cu mancarea a facut cinste Asociatia Montana Carpati careia ii multumesc.

In timpul masei bineinteles ca Zoff ne-a povestit din nou de traseele din Muntii Baiului si ne-a aratat varfurile din acesti munti. Tot Zoff a fost cel care a mers sa vorbeasca cu proprietarul restaurantului „Clatite la inaltime” pentru a da comanda de clatite.

Dupa un adevarat ospat am pornit spre telegondola ca sa coboram in Sinaia.
De la telegondola urma sa luam autobuzul care ne lasa la gara.

Eram bucurosi de ceea ce realizasem si bineinteles ca profitasem de vremea superba, de munte si de natura, dar ne simteam si obositi.

Din fericire eram in grafic ca timp si aveam toate sansele sa prindem trenul R14036 de la 17:03.
Am ajuns in Gara Sinaia si am mers spre casa de bilete, unde am aflat cu stupoare ca trenul avea o intarziere de 90 de minute. Am fost tare dezamagiti, mai ales ca oboseala incepuse sa se resimta si ne doream cu totii sa ajungem la casele noastre.

Am decis sa luam primul tren care va veni cu destinatia Bucuresti, insa toate trenurile care treceau prin Brasov si mergeau spre Bucuresti aveau intarziere intre 90-120 de minute. Asa ca nu aveam nicio alta varianta. Nu ne ramanea decat sa asteptam.

Cu 10 minute inainte de a ajunge in Gara Sinaia trenul R14036, a venit un alt tren ce venea de la Baia Mare si mergea spre Bucuresti, dar la care nu am putut lua bilete pentru ca nu mai erau locuri nici macar in picioare.
Asa ca nu aveam alta varianta decat sa asteptam trenul de la compania privata Regio Calatori R14036.
Cand a venit, ne-am urcat repede in el, ne-am ocupat locurile si toti probabil speram sa tragem un pui de somn pana la Bucuresti.
Normal ca am inceput sa vorbim despre ziua care trecuse, sa impartasim experiente de pe munte si sa facem planuri pentru alte actiuni de voluntariat si de ce nu chiar ture montane.

Timpul a trecut foarte repede si am ajuns in jur de 21:15 in Gara de Nord din Bucuresti. Dupa ce ne-am luat „La revedere” am plecat spre metrou, autobuz sau alt mijloc de transport care urma sa ne duca acasa.

Experienta a fost una foarte frumoasa din care am invatat lucruri noi, am cunoscut oameni frumosi ce iubesc muntele si cel mai important am lasat poteca de la Cota 1400 spre Sinaia mai curata!

Sa pastram CURATEPotecile Insorite„!

1_Cota 1400 - Sinaia by AMC
„Gasit” furtun de 7-8 metri
2_Cota 1400 - Sinaia by AMC
„Gasit” covor
3_Cota 1400 - Sinaia by AMC
„Gasit” borcan cu capac
4_Cota 1400 - Sinaia by AMC
„Gasit” oala de gatit
5_Cota 1400 - Sinaia by AMC
Oala si Cutia de Calgon
6_Cota 1400 - Sinaia by AMC
Natura
7_Cota 1400 - Sinaia by AMC
Branduse de munte I
8_Cota 1400 - Sinaia by AMC
Branduse de munte II
9_Cota 1400 - Sinaia by AMC
Voluntari in Carpati I
10_Cota 1400 - Sinaia by AMC
Ghiocei de munte
11_Cota 1400 - Sinaia by AMC
Voluntari in Carpati II
12_Cota 1400 - Sinaia by AMC
La ecologizat muntele
13_Cota 1400 - Sinaia by AMC
La mancat de clatite
14_Cota 1400 - Sinaia by AMC
Corina – Voluntar in Carpati
Reclame

17 comentarii

  1. Imi exprim opinia ca o astfel de actiune de ecologizare a unui traseu foarte frecventat ar trebui urmata de o grija printr-o aplicare stricta a unei legi pentru pastrarea zonei, altfel in primul weekend se transforma din nou in ce ati gasit voi acolo. Poate ca aici ar trebui insistat mai mult. Plantarea de arbori ar trebui urmata de udari si ingrijire a puietilor cu personal calificat. Altfel totul este aproape inutil. Sunteti niste tineri cu suflet mare, paziti-va averea care v-a mai ramas. Sa fiti constienti insa ca este o lupta inegala, si de lunga durata. Civilizarea se face prin domnia legii. Trebuie sa se „umblati” la cauza, nu la efect.

    Apreciat de 3 persoane

    • Din pacate ai dreptate, si daca nu se aplica o lege stricta nu a fost nevoie decat de o zi ca din nou sa rasara tot felul de obiecte si resturi aruncate.
      Intr-adevar o educatie in acest sens ne-ar ajuta mai mult.
      Noi putem doar prin puterea exemplului sa incercam sa schimbam ceva.
      Iti multumim foarte mult pentru aprecieri!

      Apreciat de 2 persoane

    • Multumim mult pentru aprecieri! Ne dorim sa participam la cat mai multe actiuni de voluntariat si speram sa reusim. Ii asteptam pe toti cei care doresc sa participe la astfel de actiuni si daca aveti cunostinte despre alte actiuni ce urmeaza sa aiba loc, ni le puteti spune si noua in comentarii. Va multumim mult!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Dragii mei, jos palaria! Va imbratisez din departare!
    Revin cu picioarele pe pamant: nu ma mira nimic din ceea ce ati gasit. Ăştia suntem noi!? Unii, evident! Atata putem, adica sa ne caram gunoaiele in padure; Sa ducem in spate „n” sticle de bere pline in varful dealului sau pe pante, iar goale nu le putem coborî…Unde e problema!? In educatie. O educatie care ar fi trebuit sa inceapa demult. Educatia ecologica incepe in familie…ati inteles voi ce am vrut sa spun…pana atunci mai e mult…
    Numai bine!

    Apreciat de 3 persoane

    • Multumim mult pentru aprecieri si mai ales pentru cuvintele frumoase!
      Eu vreau sa cred ca noi, oamenii care merg pe munte si iubesc natura nu suntem asa. 😊
      Nici eu nu am inteles cu poti sa cari un pet plin atata drum si la coborare, gol, nu il mai poti cara…
      Imi doresc tare mult sa nu mai intalnesc altfel de comportament pe munte. Poate reusim sa ii educam prin „puterea” exemplului. 😉

      Apreciat de 2 persoane

    • Multumim mult pentru aprecieri si mai ales pentru cuvintele frumoase! Eu vreau sa cred ca noi, oamenii care merg pe munte si iubesc natura nu suntem asa 😊. Nici eu nu am inteles cu poti sa cari un pet plin atata drum si la coborare, gol, nu il mai poti cara… Imi doresc tare mult sa nu mai intalnesc altfel de comportament pe munte. Poate reusim sa ii educam prin „puterea” exemplului 😉.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la alexandrupreda Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.