Munții Baiului: Ziua 1: Predeal – Cabana Susai (retur); Ziua 2: Predeal – Cabana Gârbova (retur)


Am reușit să facem și primele trasee pe anul 2019.
Plănuisem de ceva timp această ieșire, mai ales că aveam și o zi liberă, cea de pe 24 ianuarie. Din acest motiv ne-am luat concediu și pe 25 ianuarie (într-o vineri) cu gândul că vom profita din plin de aceste zile libere. În total 4 zile, dintre care 2 petrecute pe munte.

Din păcate meteorologii au emis informare de cod galben de vreme rea pentru zona montană. Nu ne speria neapărat acest lucru, mai fusesem chiar și pe cod portocaliu de viscol în Ciucaș (tura o puteți găsi aici: Masivul Ciucaș: Traseu pentru două zile: Ziua 1: Cheia – Cabana Muntele Roșu – Izvorul Nicolae Ioan – Cabana Ciucaș – Vf. Ciucaș – Ziua 2: Cabana Ciucaș – Izvorul Nicolae Ioan – Valea Berii – Cheia).

Ziua 1

Așa că joi dimineața cu obișnuitul tren personal 3001 am plecat spre Predeal. Am fost surprinși în mod neplăcut când am văzut că trenul a plecat cu o întârziere de aproximativ 15 minute. Dar având în vedere atenționarea de vreme rea poate că nu trebuia să fim chiar atât de surprinși.

După aproximativ 4 ore, mult mai mult decât făceam în mod obișnuit pe drum, am ajuns în Predeal.
În Predeal era lapoviță și ninsoare, o vreme nu tocmai plăcută. Preferam mai degrabă să ningă, decât să avem parte de atât de multă umezeală.

Am grăbit pasul ca să ajungem la Vila Sara, unde urma să ne cazăm. În aproximativ 10-15 minute am ajuns la pensiune.

Aici ne-am îmbrăcat repede cu hainele de munte, am pregătit rucsacii cu ce urma să luăm la noi și am plecat. Eram și așa în întârziere din cauza trenului și nu voiam să mai pierdem timp. În plus nici vremea nu ne ajuta prea mult pentru a finaliza traseul pe care ni-l propusesem, dar voiam să parcurgem cât mai mult din el.

Am început traseul (ora 11:40), care din păcate nu mai este un traseu, o potecă prin pădure, cel puțin la început. Este o șosea în adevăratul sens al cuvântului.
Traseul pornește din Gara Predeal și continuă pe Bulevardul Libertății. Poți lua ca punct de start traseu chiar restaurantul Vârful cu Dor de la intrarea pe Bulevardul Libertății, vezi Hartă Start Traseu – Restaurant Vârful cu Dor.

cruce-rosieTraseu: Predeal – Cabana Susai (retur)
Am continuat să urcăm pe șosea, atenți la mașinile care urcau/coborau.
După aproximativ 45 de minute am scăpat de șosea și am intrat pe un drum forestier.
Traseul urcă domol prin pădure.
Odată cu creșterea în altitudine lapovița care cădea în stațiune se transformase în ninsoare, lucru care pe noi ne încânta.
După urcușul domol urmează altele mai susținute.
Zăpada era destul de apoasă, fapt ce ne făcea să înaintăm destul de greu.

Deși lipsa antrenamentului se simțea, împreună cu zăpada în care ți se afunda piciorul, am reușit să urcăm fără pauze până la Cabana Susai.
Bogdan a testat cu această ocazie noul aparat foto.

Pe traseu am întâlnit destule persoane ce se plimbau prin zonă, chiar și familii cu copii pe sănii, se pare că este un traseu destul de umblat, poate și datorită accesibilității oferită de drumul forestier ce poate fi parcurs cu mașina, ATV-ul sau snowmobilul până la Cabana Susai.

Noi am mers doar pe traseu, chiar dacă drumul forestier se mai intersectează de câteva ori cu traseul. Și se pare că am făcut foarte bine, pentru că acel drum forestier ocolește foarte mult și fără un mijloc de transport îl parcurgi în aproximativ 3 ore (această informație am aflat-o de la niște turiști pe care i-am întâlnit când noi coboram de la Cabana Susai).

Pădurea era parcă ruptă din poveste, cu brazii acoperiți de zăpadă ce păreau niște uriași gata să te înghită.
Totul în jurul nostru era de vis, pădurea părea că s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare special pentru noi.
Din cauza zăpezii grele copacii trosneau, la un moment dat Bogdan a spus că poate s-a rupt un copac, având în vedere zgomotele pe care le-am auzit.

După un ultim urcuș solicitant datorită stratului mare de zăpadă și a faptului că nu mai trecuse nimeni pe acolo, am reușit să ajungem la Cabana Susai – ora 14:00.

Cabana nu era deloc vizibilă de pe traseu din cauza zăpezii foarte mari și a unei proprietăți private.
Am bâjbâit puțin pe la acea proprietate privată, care culmea se numea tot Cabana Susai (posibil să aibă mai multe corpuri – mai ales că pe hartă apare ca fiind Resort Susai). 

Îndrumați de o persoană am ajuns și la Cabana Susai. Acolo am mâncat câte o ciorbă de legume și o porție de papanași, iar Bogdan a băut un vin fiert. Toate astea au costat 57.00 lei. Prețurile sunt asemănătoare cu cele de la cabanele unde noi am mai fost.

După ce am mâncat, ne-am pregătit de coborâre (ora 15:00). Ne era teamă să nu ne prindă noaptea prin pădure mai ales că era înnorat și ceață.

Când am ieșit din cabană un bărbat ce urma să coboare cu ATV-ul ne-a dat câteva indicații despre traseu, dar ne-a și speriat când ne-a zis că în urmă cu aproximativ două săptămâni câțiva turiști au întâlnit o haită de lupi.

Poate această informație, dar și teama de întuneric ne-a făcut să coboram același traseu pe care am urcat, în aproximativ 30 de minute.

Puteți vizualiza tura și pe Strava accesând următorul link: Predeal – Cabana Susai – Predeal

Statistici Strava Corina (Bogdan a adăugat tura de la mine, a avut probleme cu aplicația):
Distanță: 17.00 km
Timp de mișcare: 3:40:05
Timp de mișcare + pauze: 5:04:19
Urcare: 559 m
Pace: 12:57/km
Calorii consumate: 1462

Ziua 2

triunghi-albastruTraseu: Predeal – Cabana Garbova (retur)
Pentru a doua zi am schimbat iar traseul datorită condițiilor meteo. Așa că voiam să mergem din Predeal pe marcaj triunghi albastru până la Cabana Gârbova. În 2016 am mai fost pe acest traseu, doar că am urcat din Azuga spre Cabana Gârbova, apoi am coborât în Predeal, mai multe detalii aici: Munţii Baiului: Ziua 1: Azuga – Pârtia Sorica – Telegondola Azuga – Pârtia Cazacu – Azuga; Ziua 2: Azuga – Fosta Cabană Limbăşel – Cabana Gârbova – Azuga; Ziua 3: Azuga – Cabana Gârbova – Pârtia Clăbucet – Predeal.

În jurul orei 10 am plecat din pensiune echipați corespunzător și dornici de o nouă drumeție. Am mers până la pârtia Clăbucet și de acolo am urmat marcajul triunghi albastru.

La pârtie era forfotă mare, oameni cu schiuri, plăci de snowboard sau sănii doreau să se bucure de încă o zi de iarnă, mai ales că în timpul nopții a nins foarte mult și s-a depus un strat consistent de zăpadă.

Am început urcușul pe marginea pârtiei și eram destul de atenți la oamenii care se dădeau pe pârtie cu schiurile sau plăcile de snowboard ca să nu ne lovească. Atenți mai mult la ce se întâmplă în jurul nostru am reușit să urcăm pârtia fără prea multe opriri. Ne-am oprit puțin doar pentru poze și a surprinde cât mai mult din frumusețile care ne înconjurau. Din păcate era din nou ceață și nu aveam o vizibilitate foarte bună.

Când am trecut și de ultimul stâlp de teleschi, urcușul a început să se mai domolească. Am întâlnit în continuare oameni care schiau.
Vremea era mai bună față de ziua precedentă, iar noi ne bucuram și ne minunam de tot ce vedeam în jurul nostru. Totul era acoperit de un alb imaculat ce îți încânta privirea.

În punctul unde traseul părăsește pârtia și intră în pădure am întâlnit câțiva schiori care veneau de pe traseu și cărora le-am mulțumit ulterior pentru că făcuseră vizibilă poteca.

Zăpada depusă noaptea trecută ne făcea să înaintăm greu, dar cu toate acestea am avut un ritm bun și nu ne-am oprit decât pentru a face poze și a ne bucura de măreția iernii și a muntelui.

Având în vedere că am mai parcurs acest traseu într-o iarnă, dar în sens invers putem spune că îl cunoșteam.

Am întâlnit porțiuni în care stratul de zăpadă era atât de gros încât ne cufundam până la genunchi.
Din păcate și de această dată au fost porțiuni unde ceața era mai densă, dar am încercat să grăbim pasul în aceste zone.

Când am ieșit din pădure în poiana unde este localizată Cabana Gârbova, zăpadă era mai mare, astfel că ne cufundam până aproape de șold în ea și înaintam tot mai greu.
Din păcate câinii de la cabană l-au văzut pe Bogdan care era mai în față și s-au repezit la el. Noroc din nou cu petardele nelipsite în ultimele ture. După ce i-a speriat cu o petardă că să îi îndepărteze și să îi facă să nu se mai repeadă la el, culmea a fost că s-au împrietenit.

Cu greu am reușit să ies și eu din stratul gros de zăpadă și să ajung lângă cabană la puțin timp după Bogdan.

Am intrat în cabană, însă nu ne era foame pentru că luasem micul dejun la pensiune. Eu am băut o ciocolată caldă, iar Bogdan un vin fiert, împreună au costat 13.00 lei.
Ne-am uitat puțin și peste meniu și părea destul de bogat, iar prețurile erau puțin mai mici decât cele de la Cabana Susai.

Când am intrat în cabană ne-am întâlnit cu o familie pe care am văzut-o în tren și care era cazată la Gârbova. Ne-au spus că au dat 70.00 lei/persoană/noapte și aveau micul dejun inclus. Un preț foarte bun având în vedere că aveau camere spațioase, curate și călduroase. Noi am plătit 75.00 lei/persoană/noaptea, fără mic dejun.

După ce am băut ciocolata caldă și vinul, am plecat pe același traseu pe care am venit. Nu am putut să mergem spre Cabana Susai așa cum ne-am propus inițial pentru că traseul era acoperit de zăpadă și nu era vizibil. Nu am vrut să riscăm, știm foarte bine că siguranța primează pe munte.

Am avut din nou mici dificultăți la zona cu zăpadă mai mare, dar după aceea am mers foarte bine pe traseu.
Ajunși la pârtie am fost din nou atenți să nu fim loviți de cei care schiau.

Puteți vizualiza tura și pe Strava accesând următorul link: Predeal – Cabana Gârbova – Predeal

Statistici Strava Corina (Bogdan a avut iar probleme cu aplicația și a adăugat tura de la mine):
Distanță: 12.01 km
Timp de mișcare: 3:03:05
Timp de mișcare + pauze: 4:17:07
Urcare: 520 m
Pace: 15:15/km
Calorii consumate: 1033

Am trecut pe la gară să cumpărăm bilete pentru a doua zi, dar trenul la care vroiam bilete era de la o companie privată, așa că a rămas să ne cumpărăm online.

Am mers la restaurantul Vârful cu Dor, în amintirea zilelor din toamna petrecute în Predeal. Pot spune că am avut mare noroc că am găsit o masă liberă pentru că restaurantul era plin.

Eu am mâncat un șnițel vienez, iar Bogdan un preparat care se numește „Borcanul Bunicii” și am băut o limonadă. Nota de plată a fost de 70.00 lei.

După ce am mâncat, ne-am îndreptat spre pensiune pentru a ne odihni și a ne pregăti bagajele pentru a doua zi.

Din păcate vremea nu a ținut prea mult cu noi în aceste două zile, dar sperăm că la următoarea drumeție să avem parte măcar de poteci cu cer senin!

15 comentarii

    • Multumim! 🙂

      Pai in afara de haine (bluza de corp, bluza polar, pantaloni polar, pantaloni munte + bocanci), nimic special. Bineinteles ca nu au lipsit betele de trekking cu rozete montate, frontale, manusi, caciula.
      In plus nu a fost o tura la inaltime prea mare, stim riscurile unei ture pe zapada si preferam siguranta inainte de toate. A fost o tura mai mult de a vedea muntele si in aceasta iarna.
      Recunoastem ca ar fi fost bune niste rachete pentru zapada mare, se intampla sa ne afundam in zapada pana peste genunchi, insa vor fi achizitionate in iarna urmatoare.

      Voi? Nicio tura in aceasta iarna?

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.