Sat: Moieciu de Sus – Cheile Grădiştei – Cascada La Chişătoare pe timp de iarnă


Am revenit in Moieciu de Sus, de aceasta data cu ocazia zilei de nastere a prietenei fratelui Corinei.

Am sosit la Pensiunea Orzan (http://pensiuneaorzan.ro/) in seara zilei de 11.01.2019.
Ne aflam pentru prima data la aceasta pensiune (pentru cazare), mai mancasem aici un mic dejun, astfel ca stiam bine locatia ei.
Oricum am invatat foarte bine culoarul Bran, Poarta, Simon, Moieciu, chiar si Magura, Pestera, mai ales ca in ultimii 3 ani am vizitat des aceasta zona.

Pentru ca am ajuns tarziu, am luat masa (pizza), apoi ne-am pus la somn.

Parere personala despre Pensiunea Orzan:
Ai la dispozitie mancare din plin.
Camerele sunt spatioase, curate, calduroase.
Nu esti deranjat de catre proprietari, de fapt eu nici nu i-am vazut.

12.01.2019
Am luat micul dejun, apoi am pornit cu masinile spre Partia Cheile Gradistei. Pentru localizare poti utiliza link-ul: Partie de schi – Cheile Gradistei

Corina si fratele ei au plecat in Zarnesti sa cumpere tort pentru sarbatorita, astfel ca am ramas singur pe acolo. Nu eram chiar singur, insa nu aveam de gand sa ma dau pe partie cu sania impreuna cu ceilalti.

M-am retras usor de langa ceilalti si am pornit la pas pe langa Parcul de aventura.
Nu aveam un scop anume, vroiam sa vad putin imprejurimile si sa fotografiez peisaje. In plus auzisem ca in zona sunt cateva trasee ecoturistice, astfel ca am vrut sa vad ce inseamna un astfel de traseu.

La inceput mi s-a parut putin cam frig, eram si racit, insa intrand in ritm am inceput sa ma simt bine.
Peisajele erau de vis, brazii abia mai sustineau zapada grea, cerul era acoperit in totalitate de nori gri, soarele incerca si el cu greu sa-si faca aparitia, insa iarna era prea puternica. Tot ce ma inconjura era atat de frumos incat eram mut de uimire.

M-am uitat pe harta si am zis sa incerc sa fac o bucla de traseu, nu sa ma intorc prin aceleasi locuri, astfel mai vedeam si alte peisaje.

Aveam pregatita o petarda, de aceasta data nu pentru urs, ci pentru cainii pe care ii vedeam la tot pasul. Cu toate acestea nu am folosit arsenalul din dotare.

Drumul incepe sa coboare usor, daca continuam ma ducea spre Fundatica, insa pentru ca ma departam prea mult de Cheile Gradistei, am zis sa ma intorc.
Am urcat un deal abrupt ce era acoperit de zapada pana aproape de genunchi.
Cu cateva opriri pentru a imi mai trage sufletul am reusit sa-l urc.
Am mai mers putin si m-am intors de unde am plecat.

Impreuna cu ceilalti am mers intr-un restaurant (Restaurant Fundata Cheile Grădiștei) unde am baut un vin fiert si am asteptat-o pe Corina.

Dupa ce s-a intors bineinteles ca avea si ea chef de o plimbare.
Am plecat pe acelasi drum, doar ca in locul unde eu am mers la dreapta, de aceasta data am cotit la stanga.

Mergeam tot pe un traseu ecoturistic.
Peisajele la fel de uimitoare si frumoase.
Ne-am intalnit cu un catel ce cred ca spera sa-i dam si lui ceva de mancare. Din pacate nu aveam nici pentru noi.

Am inceput sa coboram.
Traseul se avanta si mai mult in padure.
Am vazut chiar si doua bufnite. Din pacate nu am reusit sa le fotografiez, de fapt abia am reusit sa le vedem.

Am ajuns intr-o poienita unde traseul incepea sa urce spre dreapta. Noi nu vroiam sa mai continuam, astfel ca i-am zis Corinei ca daca incepem sa coboram iesim in apropiere de Cascada La Chisatoare.

Si am inceput coborarea pe traseu nemarcat. Coboram pe albia unui rau, pietre, stanci, zapada, gheata, busteni cazuti, abrupt, cam pe asta am coborat timp de aproximativ 30 de minute. Corina era super incantata.

Ajungem intr-un final pe soseaua ce ne ducea spre Orzan, insa mai aveam foarte mult de mers.

Dar de ce sa mergem pe sosea?
Hai pe malul raului Turcul, prin gradinile pensiunilor, sarind garduri, cu gheata ce se rupea sub greutatea noastra.
In cele din urma ne recunoastem invinsi si ne intoarcem pe sosea.

Ajungem la Cascada La Chisatoare. Ii fac Corinei cateva fotografii cu cascada, de la distanta, insa ne-am spus de ce sa nu traversam raul sa vedem cascada si de aproape.
Caut un loc bun pentru traversat, il gasesc si hai sa mergem. Traversam cu bine, Corina a pus piciorul in rau, insa nu s-a udat.
Am facut cateva fotografii langa cascada, apoi trosc, gheata ce se formase pe cascada incepuse sa se rupa, trosnea si scotea sunete ce indicau ca se poate rupe oricand.
Hai sa plecam de aici, abia atunci am realizat pericolul. Posibil ca de aceea au distrus podul ce facea mai accesibila apropierea de cascada, deoarece romanii dornici de poze cat mai „wild” se catarau pe acolo si riscau sa se accidenteze grav.
Traversam raul, de aceasta data calc eu in apa, insa nu m-am udat, ce inseamna calitatea bocancilor.

In cele din urma ajungem si la pensiune.

Statistici Strava Bogdan/Corina:
Distanta: 3.13 km+8.06 km
Timp de miscare: 0:33:22+1:52:30
Timp de miscare + pauze: 1:07:23+2:16:52
Urcare: 100 m+139 m
Pace: 10:38/km; 13:58/km
Calorii consumate: 270+693

Turele pot fi vazute si pe Strava pe link: Drumetie Moieciu 1 si Drumeție Moieciu 2

Si cateva fotografii realizate din camera pensiunii, pe data de 13.01.2019.

Dupa ce am luat micul dejun la pensiune, am pornit spre Bucuresti constienti de drumul lung pe care il aveam de parcurs.
Asa cum ne asteptam drumul a fost foarte aglomerat, insa frumusetea locurilor si a peisajelor ne-a facut sa lasam deoparte acest incovenient.

Vom reveni la vara pentru a termina toate traseele ecoturistice din aceasta zona.

Reclame

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.