Sat: Moieciu de Sus – Cheile Grădiştei – Cascada La Chişătoare pe timp de iarnă


Am revenit în Moieciu de Sus, de această dată cu ocazia zilei de naștere a prietenei fratelui Corinei.

Am sosit la Pensiunea Orzan (http://pensiuneaorzan.ro/) în seara zilei de 11.01.2019.
Ne aflam pentru prima dată la această pensiune (pentru cazare), mai mâncasem aici un mic dejun, astfel că știam bine locația ei.
Oricum am învățat foarte bine culoarul Bran, Poarta, Șimon, Moieciu, chiar și Măgura, Peștera, mai ales că în ultimii 3 ani am vizitat des această zonă.

Pentru că am ajuns târziu, am luat masa (pizza), apoi ne-am pus la somn.

Părere personală despre Pensiunea Orzan:
Ai la dispoziție mâncare din plin.
Camerele sunt spațioase, curate, călduroase.
Nu ești deranjat de către proprietari, de fapt eu nici nu i-am văzut.

12.01.2019
Am luat micul dejun, apoi am pornit cu mașinile spre Pârtia Cheile Grădiștei. Pentru localizare poți utiliza link-ul: Pârtie de schi – Cheile Grădiștei

Corina și fratele ei au plecat în Zărnești să cumpere tort pentru sărbătorită, astfel că am rămas singur pe acolo. Nu eram chiar singur, însă nu aveam de gând să mă dau pe pârtie cu sania împreună cu ceilalți.

M-am retras ușor de lângă ceilalți și am pornit la pas pe lângă Parcul de aventură.
Nu aveam un scop anume, vroiam să văd puțin împrejurimile și să fotografiez peisaje. În plus auzisem că în zonă sunt câteva trasee ecoturistice, astfel că am vrut să văd ce înseamnă un astfel de traseu.

La început mi s-a părut puțin cam frig, eram și răcit, însă intrând în ritm am început să mă simt bine.
Peisajele erau de vis, brazii abia mai susțineau zăpada grea, cerul era acoperit în totalitate de nori gri, soarele încerca și el cu greu să-și facă apariția, însă iarna era prea puternică. Tot ce mă înconjura era atât de frumos încât eram mut de uimire.

M-am uitat pe hartă și am zis să încerc să fac o buclă de traseu, să nu mă întorc prin aceleași locuri, astfel mai vedeam și alte peisaje.

Aveam pregătită o petardă, de această dată nu pentru urs, ci pentru câinii pe care îi vedeam la tot pasul. Cu toate acestea nu am folosit arsenalul din dotare.

Drumul începe să coboare ușor, dacă continuam mă ducea spre Fundățica, însă pentru că mă depărtam prea mult de Cheile Grădiștei, am zis să mă întorc.
Am urcat un deal abrupt ce era acoperit de zăpadă până aproape de genunchi.
Cu câteva opriri pentru a îmi mai trage sufletul am reușit să-l urc.
Am mai mers puțin și m-am întors de unde am plecat.

Împreună cu ceilalți am mers într-un restaurant (Restaurant Fundata Cheile Grădiștei) unde am băut un vin fiert și am așteptat-o pe Corina.

După ce s-a întors bineînțeles că avea și ea chef de o plimbare.
Am plecat pe același drum, doar că în locul unde eu am mers la dreapta, de această dată am cotit la stânga.

Mergeam tot pe un traseu ecoturistic.
Peisajele la fel de uimitoare și frumoase.
Ne-am întâlnit cu un cățel ce cred că spera să-i dăm și lui ceva de mâncare. Din păcate nu aveam nici pentru noi.

Am început să coborâm.
Traseul se avântă și mai mult în pădure.
Am văzut chiar și două bufnițe. Din păcate nu am reușit să le fotografiez, de fapt abia am reușit să le vedem.

Am ajuns într-o poieniță unde traseul începea să urce spre dreapta. Noi nu vroiam să mai continuăm, astfel că i-am zis Corinei că dacă începem să coborâm ieșim în apropiere de Cascada La Chișătoare.

Și am început coborârea pe traseu nemarcat. Coboram pe albia unui râu, pietre, stânci, zăpadă, gheață, bușteni căzuți, abrupt, cam pe asta am coborât timp de aproximativ 30 de minute. Corina era super încântată.

Ajungem într-un final pe șoseaua ce ne ducea spre Orzan, însă mai aveam foarte mult de mers.

Dar de ce să mergem pe șosea?
Hai pe malul râului Turcul, prin grădinile pensiunilor, sărind garduri, cu gheață ce se rupea sub greutatea noastră.
În cele din urmă ne recunoaștem învinși și ne întoarcem pe șosea.

Ajungem la Cascada La Chișătoare. Îi fac Corinei câteva fotografii cu cascada, de la distanță, însă ne-am spus de ce să nu traversăm râul si să vedem cascada și de aproape.
Caut un loc bun pentru traversat, îl găsesc și hai să mergem. Traversăm cu bine, Corina a pus piciorul în râu, însă nu s-a udat.
Am făcut câteva fotografii lângă cascadă, apoi trosc, gheața ce se formase pe cascadă începuse să se rupă, trosnea și scotea sunete ce indicau că se poate rupe oricând.
Hai să plecăm de aici, abia atunci am realizat pericolul. Posibil că de aceea au distrus podul ce făcea mai accesibilă apropierea de cascadă, deoarece românii dornici de poze cât mai „wild” se cățărau pe acolo și riscau să se accidenteze grav.
Traversăm râul, de această dată calc eu în apă, însă nu m-am udat, ce înseamnă calitatea bocancilor.

În cele din urmă ajungem și la pensiune.

Puteți vizualiza turele și pe Strava accesând următoarele link-uri: Drumeție Moieciu 1 și Drumeție Moieciu 2

Statistici Strava Bogdan/Corina:
Distanță: 3.13 km+8.06 km
Timp de mișcare: 0:33:22+1:52:30
Timp de mișcare + pauze: 1:07:23+2:16:52
Urcare: 100 m+139 m
Pace: 10:38/km; 13:58/km
Calorii consumate: 270+693

Și câteva fotografii realizate din camera pensiunii, în data de 13.01.2019.

După ce am luat micul dejun la pensiune, am pornit spre București conștienți de drumul lung pe care îl aveam de parcurs.
Așa cum ne așteptam drumul a fost foarte aglomerat, însă frumusețea locurilor și a peisajelor ne-a făcut să lăsăm deoparte acest incovenient.

Vom reveni la vară pentru a termina toate traseele ecoturistice din această zonă.

2 comentarii

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.