Bicicleta Tohan (din alte vremuri)


Preluat Wikipedia:
„Uzina Mecanică Tohan Zărnești este o fabrică de armament din România. A fost fondată în anul 1938 ca parte a grupului industrial Malaxa. Din anul 1948 până în anul 1990 societatea și-a desfășurat activitatea sub denumirea de Uzina 6 Martie Zărnești, iar din anul 1990 până în anul 1998 societatea s-a numit Uzina Mecanică Tohan Zărnești. Pe lângă producția de bază, compania a realizat de-a lungul existenței sale și produse civile, cum ar fi accesorii pentru mașini unelte și construcții metalice sudate. Din anul 1980, societatea fabrică și rachete. În anul 2001, a fost reorganizată ca societate comercială controlată de Romarm.

În perioada comunistă, statul român a îmbrăcat fabrica, chiar de la începuturi, în haină civilă: Tohan, fabrică de biciclete. Fabrica producea pe atunci câte 16.000-17.000 de biciclete pe lună. Fabrica a produs de asemenea și motorete. Fabrică a produs următoarele produse și mărci: Victoria (bicicletă pentru adulți, din 1954), Carpați și Carpați super (motoretă, din 1959), Pionier (bicicletă pentru copii, din 1967), Tohan (bicicletă, din 1967), Junior și Pegas (biciclete pentru copii, din 1968), Mobra 50 (motoretă, 1971), Pegas (bicicletă pentru adulți, din 1972), Pegas (bicicletă pentru copii sub 10 ani, din 1975), Mini-Mobra și motoretă Hoinar (din 1976), bicicletă cu cinci viteze Pegas 1027 Campion din anii 1980. În anii ’90 este produsă bicicleta de munte și cea pentru cros. Bicicleta de munte are 18 viteze și frâne Cantilever. Bicicletele de cameră sunt dotate cu bord electronic. Din 1994 s-a sistat producția motoretei Hoinar. Motoarele motoretelor se produceau la Metrom Brașov. În anul 2004, fabrica mai producea 1.500 de biciclete și 100 motorete anual.”

Cei care au avut bunici la țară probabil au idee despre ce urmează să scriu.
Poate pentru marea majoritate reprezintă modelul de bicicletă pe care au învățat să meargă, iar pentru unii a reprezentat sau încă reprezintă chiar mijloc de transport, mai ales pentru cei de la țară.
Eu pe o astfel de bicicletă am învățat să merg, bicicleta bunicului meu.

Îmi amintesc cum mă chinuiam să ridic piciorul peste acea țeavă superioară înaltă. Și bicicleta din imagine este versiunea pentru damă, iar dacă nu mă înșeală memoria, bunicul meu avea (până să îi fure bicicleta; mă întreb cum să furi o asemenea bicicletă???), varianta de bărbați, cu țeavă superioară dreaptă ce face legătura cu țeava pentru șa.

20170417_132836
Bicicleta Tohan (I)

Dimensiunea? Aveam impresia că încalec un cal, de fapt nici nu puteam să mă urc pe ea, băgăm cumva piciorul drept printre țeava inferioară și țeava superioară și făceam niște mișcări din picioare asemănătoare cu ale celor care merg pe picioroange.
Greutatea? Abia o țineam dreaptă, abia o ridicam de la pământ, iar dacă cădeam cu ea trebuia să chem pe cineva să mă ajute să o ridic. Nu vreau să mă gândesc cum era dacă cădea bicicleta peste mine…ELEFANT!
Controlul? Abia țineam ghidonul în mâini, abia luai o curbă, nu vorbesc de o curbă mai strânsă, aproape că trebuia să coborî de pe ea.
Ce diferență între bicicletele acelor vremuri și cele din zilele noastre!

20170417_132836
Bicicleta Tohan (II)

Voi pe ce bicicletă ați învățat să mergeți?

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.