Fata Muntelui


Pentru că eu nu mi-am exprimat opinia cu privire la traseele străbătute, ci l-am lăsat mai mult pe Bogdan să vă ofere detalii de orientare și timpi, am decis să va împărtășesc și impresiile mele (mai visătoare) despre locurile pe unde am umblat.

Nu credeam că o să vină și ziua asta…și nu mă refer la ziua de 31 martie 2017, ci la ziua când eu voi spune din tot sufletul că: IUBESC MUNTELE!
Iar uneori mi se întâmplă să-i simt lipsa, mai ales atunci când avem pauze mai lungi de inactivitate, când nu reușim să mergem pe munte.

Dar uite că timpul a trecut cu o repeziciune inimaginabilă și în curând se fac doi ani de la primul meu traseu.
Îmi amintesc și acum emoțiile primelor cumpărături pentru ceea ce urma să fie echipamentul meu de munte, bucuria pe care o simțeam când mai adăugam o componentă nouă, încântarea ce mă cuprindea când căutăm informații despre un traseu pe care doream să îl facem, entuziasmul pe care îl simțeam când descopeream ceva nou…nou pentru mine că de cele mai multe ori Bogdan știa, dar eu eram ca un copil ce descoperă o jucărie nouă.

În acești doi ani am văzut peisaje de nedescris, am trăit sentimente pe care nu credeam că le voi trăi vreodată și pe care le trăiești doar când ești acolo sus, când ești obosit, dar fericit și împlinit că ai urmat un alt traseu și te bucuri din plin de tot ce îți oferă muntele: aer curat, peisaje minunate, relaxare, liniște.

Să începem!

Îmi amintesc și acum traseul de la Piatra Arsă la Cabana Babele, cât de încântată eram de tot ceea ce mă înconjura, de jnepenii ce erau pretutindeni gata să te apere și să te protejeze, cum îmi făceam loc, ușor printre ramurile lor de teamă parcă să nu îi deranjez.
Recunosc că m-a șocat puțin uimirea lui Bogdan când a văzut atât de multe mașini în parcarea și pe șoseaua de lângă Piatra Arsă, iar eu nu prea înțelegeam de ce este așa de uimit și chiar revoltat de ceea ce vedea, însă ulterior am înțeles că acel loc minunat urma să fie prea „cosmetizat” datorită construcțiilor ce se ridicau și a drumurilor care apăreau în zonă și astfel își pierdea din naturalețe și implicit din frumusețe.
Poteca de la Piatra Arsă spre Babele era și este atât de umblată că la un moment dat aveam impresia că sunt într-un parc din mijlocul Bucureștiului, nu în mijlocul naturii, la o altitudine de aproape 2000 m.
Piatra Arsă ocupă un loc special în sufletul meu.
Sper să nu fie distrus de amenajările care se fac în acea zonă!

Al doilea loc care mi-a rămas în suflet și m-a impresionat enorm este Mălăiești.
Nimic nu se compară cu măreția versanților ce se înalță deasupra tuturor și când îi privești parcă ți se taie respirația, cu verdele crud de pretutindeni.
Cabana Mălăiești este locul de popas a multor munțomani având în vedere că se află la intersecția unor trasee ce te duc spre măreția Bucegilor – Omu, Bucșoiu sau Doamnele.
Pare un loc rupt din cărțile cu povești pe care ți le citesc părinții seara înainte de culcare, un loc al liniștii, al împlinirii pe care o simți că ai reușit să finalizezi un traseu spectaculos (Poteca Take Ionescu), un loc care te lasă mut de uimire prin frumusețile sale și o dată ce l-ai văzut te gândești doar la momentul în care îl vei revedea.
Și mai am o dorință, aceea de a înnopta la Cabana Mălăiești, nu știu dacă o să am curaj la cort, mai ales având în vedere poveștile cu urși din acea zonă.
Dacă nu ai reușit să ajungi la Mălăiești, te sfătuiesc să mergi cât mai curând pentru că nu vei regreta.

O altă experiență ce a fost extrem de interesantă a fost prima mea tură în care am dormit la cort. Recunosc că la început m-a cam înspăimântat ideea, dar am zis că merită să încerc și vă spun din tot sufletul că este minunat și o experiență foarte frumoasă. Nimic nu se compară cu somnul liniștit din mijlocul naturii. Focurile de tabără unde se povestesc experiențele avute pe munte te fac să crezi că ești într-un film sau într-un basm. Acel concediu petrecut la cort sigur se va numără mereu printre concediile mele preferate.

Cu siguranță nu vom uita, nici eu și nici Bogdan, traseul ce duce prin Valea Cerbului spre Vârful Omu, pe care am încercat să-l străbatem în luna noiembrie. Deși este un traseu închis în acea perioadă, noi am crezut că ne putem aventura și am considerat că în oraș fiind o toamnă târzie aceiași vreme ne așteaptă și pe munte. Lucru care evident nu s-a întâmplat și astfel am avut parte de o experiență din care am învățat foarte multe și care ne-a arătat că la munte luna noiembrie nu este o lună de toamnă blândă ci una de început de iarnă. Am tras o sperietură destul de mare, dar am și învățat că nu trebuie să te aventurezi pe o vreme nefavorabilă și că siguranța trebuie să fie pe primul loc indiferent cât de mare este dorința de a face un traseu și cât de mare este ambiția ta de a reuși.
Noroc că s-a terminat totul cu bine și nu am pățit nimic, am rămas doar cu sperietura și teama de a ne prinde noaptea prin pădure.

A doua oară când m-am îndrăgostit de munte a fost când l-am văzut îmbrăcat în haine de iarnă, era ca un împărat în straie de sărbătoare, oriunde priveai era doar alb imaculat, o priveliște ce te lasă fără grai.
Chiar dacă am mers prima dată la munte iarna când meteorologii anunțaseră cod galben de ninsoare și viscol, pot spune că a fost minunat. Brazii acoperiți de zăpadă păreau niște uriași albi gata să te cuprindă în brațele lor în orice moment, un spectacol în care iarna și muntele sunt personajele principale și îți arată tot ce au ei mai frumos. Totul era minunat, iar fulgii ce cădeau parcă se mișcau într-un dans doar de ei știut.
Ne-a plăcut atât de mult atât iarna cât și Ciucașul încât am spus că trebuie să revenim, lucru care s-a și întâmplat, am revenit în Ciucaș, dar de această dată vara, când totul era verde, însă la fel de frumos și spectaculos.

Un alt traseu care m-a impresionat și mi-a plăcut a fost cel din Piatra Mare, atât prin Canionul Șapte Scări cât și pe traseul ocolitor.
Vă recomand să mergeți prin canion pentru că este o experiență unică, iar peisajele ce ți le oferă sunt spectaculoase. De asemenea nu este un traseu ce necesită un antrenament foarte mare, ci mai degrabă o atenție sporită.

Și bineînțeles nu se putea să nu fiu atrasă și impresionată de Munții Piatra Craiului, pe care orice iubitor de munte trebuie să-i străbată. Pe traseele lor m-am simțit parcă în altă lume, totul era atât de liniștit și de frumos de parcă timpul a stat în loc pe acele plaiuri și nu și-a pus amprenta pe ele. Un loc de vis unde uiți de tot și parcă simți că începi să trăiești cu adevărat. Am fost foarte impresionați de frumusețile locurilor și de trasee, încât am spus că ne vom întoarce cu siguranță, ba chiar am văzut și câteva trasee pentru MTB pe care ne-am dori să le parcurgem.

Cu siguranță au mai fost și alte locuri care mi-au plăcut și m-au impresionat cu frumusețile lor, eu doar am încercat să vă prezint locurile prin care am umblat și poate să va trezesc și vouă curiozitatea de a le vizita.

După aproape doi ani de mers pe munte am învățat că poți să depășești orice limită, că nimic nu este imposibil și cel mai important lucru: oricât de greu și obositor ți se pare un traseu, la final rămâi doar cu amintirile frumoase, cu bucuria locurilor pe care le-ai văzut și cu împlinirea că ai reușit să vezi încă un loc minunat.
Eu am reușit să îmi depășesc multe limite pe munte și să fac lucruri pe care nu credeam că le voi face vreodată.
Și poate singurul meu regret este că nu am început să merg mai devreme pe munte.

20160729_112809
Corina – Fata Muntelui

Vă invit și pe voi să faceți cât mai multe trasee și vă doresc să aveți parte doar de Poteci Însorite!

2 comentarii

  1. Stii de ce imi aminteste articolul tau? O sa razi, dar imi aduce aminte de faptul ca in clasa a IX-a am facut acest traseu cu prietenii. Acum nu imi vine sa cred ca parintii mei au fost in stare sa ma lase sa plec, dar realizez ca ei habar nu aveau ce insemna traseu. Mai mult ca sigur isi imaginau ca urcam cu….ceva! pana la cabana 🙂 )))))

    Apreciat de 1 persoană

    • Ma bucur tare mult Antoaneta ca articolul meu ti-a trezit amintiri frumoase. Sper ca ati parcurs in siguranta traseul. Muntele este frumos, dar are si pericolele lui.
      Iti doresc doar Poteci insorite! ☺

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.