Fata Muntelui


Pentru ca eu nu mi-am exprimat opinia cu privire la traseele strabatute, ci l-am lasat mai mult pe Bogdan sa va ofere detalii de orientare si timpi, am decis sa va impartasesc si impresiile mele (mai visatoare) despre locurile pe unde am umblat.

Nu credeam ca o sa vina si ziua asta…si nu ma refer la ziua de 31 martie 2017, ci la ziua cand eu voi spune din tot sufletul ca: IUBESC MUNTELE!
Iar uneori mi se intampla sa-i simt lipsa, mai ales atunci cand avem pauze mai lungi de inactivitate, cand nu reusim sa mergem pe munte.

Dar uite ca timpul a trecut cu o repeziciune inimaginabila si in curand se fac doi ani de la primul meu traseu.
Imi amintesc si acum emotiile primelor cumparaturi pentru ceea ce urma sa fie echipamentul meu de munte, bucuria pe care o simteam cand mai adaugam o componenta noua, incantarea ce ma cuprindea cand cautam informatii despre un traseu pe care doream sa il facem, entuziasmul pe care il simteam cand descopeream ceva nou…nou pentru mine ca de cele mai multe ori Bogdan stia, dar eu eram ca un copil ce descopera o jucarie noua.

In acesti doi ani am vazut peisaje de nedescris, am trait sentimente pe care nu credeam ca le voi trai vreodata si pe care le traiesti doar cand esti acolo sus, cand esti obosit, dar fericit si implinit ca ai urmat un alt traseu si te bucuri din plin de tot ce iti ofera muntele: aer curat, peisaje minunate, relaxare, liniste.

Sa incepem!

Imi amintesc si acum traseul de la Piatra Arsa la Cabana Babele, cat de incantata eram de tot ceea ce ma inconjura, de jnepenii ce erau pretutindeni gata sa te apere si sa te protejeze, cum imi faceam loc, usor printre ramurile lor de teama parca sa nu ii deranjez.
Recunosc ca m-a socat putin uimirea lui Bogdan cand a vazut atat de multe masini in parcarea si pe soseaua de langa Piatra Arsa, iar eu nu prea intelegeam de ce este asa de uimit si chiar revoltat de ceea ce vedea, insa ulterior am inteles ca acel loc minunat urma sa fie prea „cosmetizat” datorita constructiilor ce se ridicau si a drumurilor care apareau in zona si astfel isi pierdea din naturalete si implicit din frumusete.
Poteca de la Piatra Arsa spre Babele era si este atat de umblata ca la un moment dat aveam impresia ca sunt intr-un parc din mijlocul Bucurestiului, nu in mijlocul naturii, la o altitudine de aproape 2000 m.
Piatra Arsa ocupa un loc special in sufletul meu.
Sper sa nu fie distrus de amenajarile care se fac in acea zona!

Al doilea loc care mi-a ramas in suflet si m-a impresionat enorm este Malaiesti.
Nimic nu se compara cu maretia versantilor ce se inalta deasupra tuturor si cand ii privesti parca ti se taie respiratia, cu verdele crud de pretutindeni.
Cabana Malaiesti este locul de popas a multor muntomani avand in vedere ca se afla la intersectia unor trasee ce te duc spre maretia Bucegilor – Omu, Bucsoiu sau Doamnele.
Pare un loc rupt din cartile cu povesti pe care ti le citesc parintii seara inainte de culcare, un loc al linistii, al implinirii pe care o simti ca ai reusit sa finalizezi un traseu spectaculos (Poteca Take Ionescu), un loc care te lasa mut de uimire prin frumusetile sale si o data ce l-ai vazut te gandesti doar la momentul in care il vei revedea.
Si mai am o dorinta, aceea de a innopta la Cabana Malaiesti, nu stiu daca o sa am curaj la cort, mai ales avand in vedere povestile cu ursi din acea zona.
Daca nu ai reusit sa ajungi la Malaiesti, te sfatuiesc sa mergi cat mai curand pentru ca nu vei regreta.

O alta experienta ce a fost extrem de interesanta a fost prima mea tura in care am dormit la cort. Recunosc ca la inceput m-a cam inspaimantat ideea, dar am zis ca merita sa incerc si va spun din tot sufletul ca este minunat si o experienta foarte frumoasa. Nimic nu se compara cu somnul linistit din mijlocul naturii. Focurile de tabara unde se povestesc experientele avute pe munte te fac sa crezi ca esti intr-un film sau intr-un basm. Acel concediu petrecut la cort sigur se va numara mereu printre concediile mele preferate.

Cu siguranta nu vom uita, nici eu si nici Bogdan, traseul ce duce prin Valea Cerbului spre Varful Omu, pe care am incercat sa-l strabatem in luna noiembrie. Desi este un traseu inchis in acea perioada noi am crezut ca ne putem aventura si ca daca in oras in luna noiembrie este o toamna tarzie aceiasi vreme ne asteapta si pe munte. Lucru care evident nu s-a intamplat si astfel am avut parte de o experienta din care am invatat foarte multe si care ne-a aratat ca la munte luna noiembrie nu este o luna de toamna blanda ci una de inceput de iarna. Am tras o sperietura destul de mare, dar am si invatat ca nu trebuie sa te aventurezi pe o vreme nefavorabila si ca siguranta trebuie sa fie pe primul loc indiferent cat de mare este dorinta de a face un traseu si cat de mare este ambitia ta de a reusi.
Noroc ca s-a terminat totul cu bine si nu am patit nimic, am ramas doar cu sperietura si teama de a ne prinde noaptea prin padure.

A doua oara cand m-am indragostit de munte a fost cand l-am vazut imbracat in haine de iarna, era ca un imparat in straie de sarbatoare, oriunde priveai era doar alb imaculat, o priveliste ce te lasa fara grai.
Chiar daca am mers prima data la munte iarna cand meteorologii anuntasera cod galben de ninsoare si viscol, pot spune ca a fost minunat. Brazii acoperiti de zapada pareau niste uriasi albi gata sa te cuprinda in bratele lor in orice moment, un spectacol in care iarna si muntele sunt personajele principale si iti arata tot ce au ei mai frumos. Totul era minunat, iar fulgii ce cadeau parca se miscau intr-un dans doar de ei stiut.
Ne-a placut atat de mult atat iarna cat si Ciucasul incat am spus ca trebuie sa revenim, lucru care s-a si intamplat, am revenit in Ciucas, dar de aceasta data vara, cand totul era verde, insa la fel de frumos si spectaculos.

Un alt traseu care m-a impresionat si mi-a placut a fost cel din Piatra Mare, atat prin Canionul Sapte Scari cat si pe traseul ocolitor.
Va recomand sa mergeti prin canion pentru ca este o experienta unica, iar peisajele ce ti le ofera sunt spectaculoase. De asemenea nu este un traseu ce necesita un antrenament foarte mare, ci mai degraba o atentie sporita.

Si bineinteles nu se putea sa nu fiu atrasa si impresionata de Muntii Piatra Craiului, pe care orice iubitor de munte trebuie sa-i strabata. Pe traseele lor m-am simtit parca in alta lume, totul era atat de linistit si de frumos de parca timpul a stat in loc pe acele plaiuri si nu si-a pus amprenta pe ele. Un loc de vis unde uiti de tot si parca simti ca incepi sa traiesti cu adevarat. Am fost foarte impresionati de frumusetile locurilor si de trasee, incat am spus ca ne vom intoarce cu siguranta, ba chiar am vazut si cateva trasee pentru MTB si pe care ne-am dori sa le facem.

Cu siguranta au mai fost si alte locuri care mi-au placut si m-au impresionat cu frumusetile lor, eu doar am incercat sa va prezint locurile prin care am umblat si poate sa va trezesc si voua curiozitatea de a le vizita.

Dupa aproape doi ani de mers pe munte am invatat ca poti sa depasesti orice limita, ca nimic nu este imposibil si cel mai important lucru: oricat de greu si obositor ti se pare un traseu la final ramai doar cu amintirile frumoase, cu bucuria locurilor pe care le-ai vazut si cu implinirea ca ai reusit sa vezi inca un loc minunat.
Eu am reusit sa imi depasesc multe limite pe munte si sa fac lucruri pe care nu credeam ca le voi face vreodata.
Si poate singurul meu regret este ca nu am inceput sa merg mai devreme pe munte.

20160729_112809

Va invit si pe voi sa faceti cat mai multe trasee si va doresc sa aveti parte doar de „Poteci Insorite”!

Anunțuri

2 comentarii

  1. Stii de ce imi aminteste articolul tau? O sa razi, dar imi aduce aminte de faptul ca in clasa a IX-a am facut acest traseu cu prietenii. Acum nu imi vine sa cred ca parintii mei au fost in stare sa ma lase sa plec, dar realizez ca ei habar nu aveau ce insemna traseu. Mai mult ca sigur isi imaginau ca urcam cu….ceva! pana la cabana 🙂 )))))

    Apreciat de 1 persoană

    • Ma bucur tare mult Antoaneta ca articolul meu ti-a trezit amintiri frumoase. Sper ca ati parcurs in siguranta traseul. Muntele este frumos, dar are si pericolele lui.
      Iti doresc doar Poteci insorite! ☺

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s