Traseu MTB: Buzău – Sărata-Monteoru – Gura Vadului – Mizil


Traseu: Buzău – Sărata-Monteoru – Gura Vadului – Mizil

De ce acest traseu?
Ne-am înscris pentru luna Mai 2016 la tura organizată de smartatletic.ro -> Sărata-Monteoru – Urlați, cu puncte de trecere prin Leiculeşti – Haleş – Pădurenii – Tisău – Strezeni (județul Buzău) și Glod – Valea Unghiului – Marginea Pădurii – Jugureni – Tohani – Gura Vadului – Ungureni – Fântânele – Ceptura de Jos – Cherba – Mărunțiș (județul Prahova).

Astfel că am hotărât împreună cu doi colegi de la muncă și bineînțeles, Corina, să mergem într-o tură de recunoaștere.
Nu știam prea multe detalii despre traseu.
– medio fondo – 64 km
– prezintă porțiuni de urcare
– diferența de nivel de 780 m

Duminică, 20.03.2016, ne-am întâlnit la Gara de Nord. Deși se anunțase un grup mai numeros, la fața locului am fost doar 4, cei de mai sus.
Am plecat spre Buzău cu trenul IR380 de 06:15, iar la ora 08:12 eram ajunși la punctul de început al traseului nostru.

20160320_062421
Răsărit
20160320_064756
În tren

Din Buzău am pedalat 18.4 km până în Sărata-Monteoru, apoi am intrat pe traseul cu pricina. Traseul smartatletic.ro începe în mod normal de la Sărata-Monteoru, doar că noi am fost nevoiți să mai pedalăm încă 18 km până acolo.
De la Sărata-Monteoru traseul începe cu o cățărare lină, dar ce se accentuează pe alocuri. Neantrenat, așa cum eram eu, am fost nevoit să cobor de câteva ori de pe bicicletă. În plus nu aveam experiență în abordarea unei cățărări. Aveam să aflu ulterior că la cățărare nu trebuie să forțezi, ci să păstrezi un ritm constant, niciodată să nu atingi punctul roșu, acest punct însemnând oboseală extremă ce te duce la coborârea de pe bicicletă.

img_20160320_094155189
Ce bine e pe coborâre!

Șoseaua era foarte liberă, perfectă pentru ciclism.
Vremea era bună, soare, vânt slab până la moderat, după ce în cursul nopții în aproape toată țara a fost lapoviță și ninsoare.
Am ajuns în vârful acestei cățărări și bineînțeles că a început porțiunea de coborâre. Viteză, curbe strânse și periculoase ce trebuie abordate cu atenție sporită și cu mâinile pe frâne. O mică neatenție poate duce la accidente fatale. Să nu-ți lipsească casca!

img_20160320_101132297_hdr
Pe traseu (I)
img_20160320_102611676
Pe traseu (II)

La finalul coborârii am ajuns în localitatea Leiculeşti.

Altitudinea maximă în această primă urcare a fost de 458 m, cu o înclinație maximă pe urcare de 21.60%, iar pe coborâre șoseaua avea un abrupt maxim de -26.40%.

Am străbătut alte sate, cu urcări minore. Ne-am oprit la un magazin pentru alimentare.
Corina obosise, îi era frig și tremura, deși mie îmi era cald și transpirasem. A clacat fizic și psihic, totul datorită oboselii și durerii pe care o resimțea în zona genunchilor. Nu era pregătită pentru un asemenea traseu. Îmi tot repeta că ea îl sună pe fratele ei să vină cu mașina să o ia. Mi-am dat seama că e destul de grav. Am coborât de pe biciclete și am mers pe lângă ele o perioadă de timp, cu ideea că se vor reduce durerile de genunchi la mișcarea picioarelor și gândurile i se vor mai relaxa. Problema ei a fost de fapt închiderea în sine, nu a mai discutat cu noi, deși noi mai vorbeam, glumeam, ea tăcea, greutățile și durerile le poți alunga doar cu gânduri pozitive, nu prin tăcere.

img_20160320_120247190
Pe traseu (III)
img_20160320_122648677
Pe traseu (IV)
img_20160320_131918488
Pe traseu (V)
img_20160320_133219594
Pe traseu (VI)

A urmat și cea de-a doua urcare, cea mai grea de pe acest traseu. Am urcat-o în totalitate pe lângă bicicletă, dar recunosc că era greu doar să împingi bicicleta, nu mai spun să încerci să și pedalezi.

img_20160320_135802482
Pe traseu (VII)

A venit și coborârea, Corina fiind cea mai fericită.
Am ajuns la Gura Vadului, aici ne despărțeam, cei doi colegi continuau traseul, iar noi mergeam spre Gara Mizil, aflată la aproximativ 5 km, chiar dacă Corina a avut o răbufnire de orgoliu, știam că e periculos să continuăm, mai ales că exista riscul de a avea iar un blocaj psihic pe la mijlocul distanței spre Urlați. Și problema nu era distanța până în Urlați, aproximativ 21 km, ci și continuarea, Urlați – Ploiești încă vreo 25 km.

Altitudinea maximă în această a doua urcare a fost de 517 m, cu o înclinație maximă pe urcare de 20.30%, iar pe coborâre șoseaua avea un abrupt maxim de -12.40%.

Le-am urat succes celor doi, iar noi ne-am îndreptat spre Gara Mizil.
Am avut noroc și aveam tren în 30 de minute. Am urcat și am ajuns cu bine acasă.

Cei doi colegi care au continuat, au dus la bun sfârșit traseul, în total 110 km.

În următoarele zile nu am mai avut probleme cu durerile de fund, doar o mică febră musculară.

Puteți vizualiza tura și pe Strava accesând următorul link: Buzău – Sărata-Monteoru – Gura Vadului – Mizil

Statistici Strava Bogdan (Corina nu a oprit aplicația, astfel că a înregistrat că a mers cu 109 km/oră, dar ea era de fapt în tren):
Distanță: 68.96 km
Timp de mișcare: 6:05:35
Timp de mișcare + pauze: 7:24:24
Urcare: 941 m
Viteza medie: 11.3 km/ora
Viteza maximă: 55.4 km/ora
Calorii consumate: 2798
Putere medie estimată: 110W
Producția de energie: 2420kJ

Acum vă las cu părerile Corinei.
Până la următoarea cursă, pedalați cu atenție!

Părere Corina despre acest traseu
Bogdan a prezentat mai sus partea tehnică a traseului, iar eu o să vă spun cum m-am simțit pe acest traseu și părerile personale despre el.
Pentru că m-am înscris și eu la acea tură care va avea loc în luna Mai 2016 și doream să am o prima impresie despre traseu înainte de prima întâlnire pe care urma să o avem cu organizatorii acelei ture, am decis să îi însoțesc și eu, deși am avut de prima dată temeri că nu voi reuși să termin cu bine.
Drumul cu trenul nu a fost lung în comparație cu cele pe care le facem când mergem la munte și mi s-a părut că am ajuns prea repede în Buzău. După câteva pregătiri și ajustări tehnice asupra bicicletelor am pornit spre Sarata-Monteoru. După ce am ieșit din Buzău și am scăpat de traficul intens a urmat o porțiune de drum pe care ne-am încălzit musculatura și unde ne-am obișnuit cu temperatura și vântul.
La intrarea în Sărata-Monteoru am fost plăcut surprinsă să văd cât de multe pensiuni și hoteluri erau în zonă și ofereau diverse distracții turiștilor, ca de exemplu, trasee de enduro, centre spa și de relaxare, restaurante și tot ce-și poate dori un turist care vrea să scape de stresul cotidian într-un weekend. Pădurea din jurul stațiunii completa perfect peisajul și atmosfera plăcută.
După o mică pauză am pornit pe traseu, un traseu plăcut și accesibil, dar asta era doar începutul, iar ce avea să urmeze era cu adevărat dificil.
Am întâlnit și prima urcare pe care am reușit să o parcurg cu bine, chiar dacă la un moment dat am mers pe lângă bicicletă. După porțiunea de urcare a urmat și coborârea care mi-a plăcut și pe care mi-am mai odihnit picioarele.
A doua porțiune de urcare m-a stors de puteri, oboseala acumulată și faptul că nu mâncasem m-au făcut să simt că nu mai pot. Mușchii picioarelor mă ardeau, genunchii începuseră să mă doară și simțeam că nu mai pot să fac un pas nici pe bicicletă și nici pe lângă ea. Îmi spuneam că nu o să mă mai urc niciodată pe bicicletă, că cea mai mare greșeală a fost să merg în această tură și să mă înscriu la cea din luna Mai, m-am gândit inclusiv că ar fi bine să îmi vând bicicletă, dar acum râd când îmi amintesc și mă amuz copios, bine nu la fel de mult cât rade Bogdan de mine când își amintește. Am reușit cu greu să nu încep să plâng și să termin acea urcare. A urmat o altă coborâre unde nu am mai simțit niciun fel de durere sau oboseală și care mi s-a părut ușoară și plăcută.
Am mai mers cam 5 kilometri cred până în Mizil de unde am luat trenul spre București.

Am uitat să vă spun că pantalonii speciali de ciclism și husa cu gel pentru șa, m-au făcut să mă simt perfect pe bicicletă și să nu simt niciun pic de durere la fund, deci le recomand oricui.
Din această tură am învățat că nu este bine să mergi pe trasee dificile pentru care nu ești pregătit atât fizic cât și psihic, că este bine să ai o atitudine pozitivă mereu pentru că te ajută să depășești mai ușor oboseala și obstacolele întâlnite și că cel mai important lucru este să îi spui partenerului care sunt problemele tale și poate el găsește soluții prin care te poate ajuta să depășești momentul greu.

2 comentarii

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.