Traseu MTB: Bucureşti – Comana


Am parcurs și primul nostru traseu cu bicicletele.
Traseul a fost de tip mixt (șosea/pământ).

Drum dus: București – ieșire pe Șoseaua Olteniței – Șoseaua Berceni – Bulevardul 1 Mai – Dobreni – Câmpurelu – Colibași – Comana – Pădure Comana – 47.3 km – înregistrați cu aplicația Strava și ciclocomputer
Drum întors: Grădiștea – Mogoșești – Varlaam – Adunații Copăceni – 1 Decembrie – Jilava – București prin Șoseaua Giurgiului – 37.4 km – înregistrați cu aplicația Strava și ciclocomputer

Poate cam mult având în vedere lungimea traseului, lipsa antrenamentului și mai ales lipsa experienței pe asemenea distanțe – eu aveam 18 km parcurși prin oraș cu bicicleta, iar Corina 5-6 km.
În ciclism sunt folosite alte grupe musculare în comparație cu o urcare pe munte.
Și totuși mânați de această nouă pasiune, am zis să o facem și pe asta, chiar dacă nu eram foarte bine pregătiți fizic pentru o asemenea provocare.

Tura era organizată de un var de-al meu, Mihai, membru fondator al Asociației Montaniarzii Aventurieri (www.montaniarziiaventurieri.ro). Nu se știa numărul exact al participanților, venea cine dorea, s-au anunțat vreo 36 de persoane, însă am fost doar 7, dintre care 4 erau montaniarzi aventurieri.

28.02.2016 – duminică, ne-am întâlnit la Unirii, oameni noi, necunoscuți.
Vremea nu se prezenta în condiții extraordinare, cer închis, speram doar să nu plouă, culmea a fost că de vânt nu ne-am făcut probleme, iar acum îl consider al doilea impediment într-o tură de ciclism, înaintea lui fiind doar ploaia. De ce? Știi cum e să urci cu bicicleta o pantă? Pe scurt, greu. Gândește-te că ești pe o șosea și vântul îți suflă din față cu circa 20-30 km/oră, iar tu pedalezi…e ca și cum tot traseul parcurs este doar o pantă cu înclinație medie. Iar despre ploaie, carosabil umed, vizibilitate scăzută, mașini ce circulă cu viteză, multe peste limita admisă, realizezi singur pericolele la care te expui pe o astfel de vreme.

Am pornit la drum.
Am ieșit din București pe Șoseaua Olteniței – Șoseaua Berceni – Bulevardul 1 Mai – Dobreni – Câmpurelu – Colibași – Comana. Vărul meu nu s-a ocupat extraordinar cu organizarea acestei ture, astfel că am fost nevoiți să analizăm de câteva ori GPS-ul.

Pentru început am condus detașat coloana. Am fost alergat și de 2 câini, însă accelerând i-am lăsat în urmă.
Îmi place să merg cu viteză pe bicicletă, să aud roțile vâjâind sub mine.

Niciunul dintre noi nu era într-o formă fizică extraordinară, astfel că nu am avut o medie de viteză foarte bună. Scopul acestui traseu era de a ne antrena, a ne bucura de ieșire și de a-l termina cu succes, toți. Nu doream să scoatem un anume timp sau să mergem constant cu o anume viteză, oricum și dacă ne-am fi propus, încă nu eram în stare.

20160228_120135
Bicicletă Bogdan
20160228_125859
Bicicletă Corina
12806206_10204807912672212_3617924789315798751_n
Spre Pădurea Comana

Am ajuns în Pădurea Comana, urmând drumul de pământ.
Ne-am oprit la „Bordeiul cu Izvor”. Am băut o bere, am schimbat impresii, am mai povestit întâmplări din drumeții, apoi am mers la ponton.
Fiind o pădure destul de măricică, am văzut chiar marcaje turistice pentru a diminua șansele de rătăcire.

Am făcut câteva fotografii, apoi am pornit pe drumul de întoarcere.

12804830_10204807920232401_7113608896568752932_n
Spre Bordeiul cu Izvor
20160228_131340
La Bordeiul cu Izvor
20160228_131354
În Pădurea Comana
12794633_1212163058812615_8042954219929856517_n
La ponton (I)
20160228_135012
La ponton (II)
20160228_135019
La ponton (III)

La întoarcere am urmat același drum până la ieșirea din Comana, apoi am trecut prin Grădiștea – Mogoșești – Varlaam – Adunații Copăceni – 1 Decembrie – Jilava, intrând în București prin Șoseaua Giurgiului.
Pe drumul de întoarcere, oboseala și-a spus cuvântul, iar lipsa antrenamentului pentru grupele musculare suprasolicitate a însemnat dureri puternice, chinuitoare, ce au dus la o scădere și mai mare a mediei de viteză.
Am ajuns acasă în jur de ora 18:00, iar la ora 20:30 dormeam.

Mi-a plăcut și mai vreau, însă sunt necesare antrenamente repetate pentru a ajunge la o condiție fizică foarte bună. În plus, consider o greșeală să te arunci la un traseu foarte lung, așa cum am făcut noi, corect și recomandat sunt creșterile treptate de distanță.
Recunosc că în următoarele două zile abia stăteam pe scaun, 84 de km de stat pe șa înseamnă ceva. Uimitor, febră musculară nu am avut, probabil drumețiile la munte au jucat un rol util în acest caz.

Puteți vizualiza tura și pe Strava accesând următorul link: București – Comana

Statistici Strava Bogdan/Corina:
Distanță: 84.74 km / 84.85 km
Timp de mișcare: 7:00:07 / 6:04:13
Timp de mișcare + pauze: 8:39:28 / 8:49:15
Urcare: 223 m / 218 m
Viteza medie: 12.1 km/oră / 14.0 km/oră
Viteza maximă: 51.5 km/oră / 44.3 km/oră
Calorii consumate: 2928 / 886
Putere medie estimată: 101W / 36W
Producția de energie: 2536kJ / 776kJ

Părere Corina despre acest traseu
Acest traseu a fost pentru mine un test de rezistență, spun acest lucru pentru că nu mă mai urcasem pe bicicletă de vreo 11-12 ani, poate chiar mai mult.
Tura a început relativ bine, cu sfaturi utile primite de la „partenerii” de drum, ca de exemplu, cât de sus să fie poziționată șaua și cel mai important sfat pentru mine, cum să folosesc vitezele în așa fel încât să-mi fie mai ușor la pedalat.
Recunosc că nu am fost în fruntea coloanei așa cum a fost Bogdan mai tot timpul, dar nici ultima nu am rămas, nu știu exact dacă asta s-a datorat vitezei mele sau a colegilor de drum care nu voiau să mă lase ultima și să mă rătăcesc, nu știam drumul, era prima dată când mergeam pe acolo. Prima parte a drumului a fost ușoară, nu pot să spun că a avut ceva spectaculos, dar mi-a plăcut că am străbătut șosele ce nu erau foarte circulate de mașini.
În momentul în care am lăsat în urmă asfaltul și am început să pedalez pe pământ (în drum spre Comana) a început să-mi placă, deși drumul era mai accidentat și având parte și de o urcare destul de abruptă. Când am intrat în pădure a fost minunat, aici chiar mi s-a părut că este ceva diferit și spectaculos. Chiar dacă fundul a avut mai mult de suferit pe acest drum, personal mi-a plăcut și îl recomand oricui își dorește să facă astfel de trasee.
Drumul de întoarcere nu a fost deloc prietenos cu mine. Începuse să mă doară fundul de abia mai stăteam pe șa, picioarele parcă nu mă mai ascultau, uneori după o repriză mai alertă de pedalat începeau să-mi tremure, iar oboseala se resimțea în tot corpul. Nu știu dacă a fost mai lung drumul de întoarcere sau doar mi s-a părut mie. La un moment dat am intrat pe un drum european, E81 dacă nu mă înșel, pe aici treceau mai multe mașini și curentul făcut la trecerea lor, îl simțeam în față și parcă mă îngreuna și mai mult. M-am ambiționat să termin traseul, deși recunosc că uneori simțeam că nu mai pot. Am ajuns acasă în jur de ora 18:30 și eram sleită de puteri, iar la ora 20:30, maxim, dormeam ca un prunc.
Următoarele două zile fundul a fost dureros și îmi era greu să mă așez pe scaun, dar a trecut și durerea, rămânând doar dorința de a parcurge un nou traseu.
Îmi plac traseele prin pădure și sper să facem cât mai multe și să ajungem inclusiv pe munte cu bicicletele așa cum ne-am propus.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.