Traseu MTB: Bucureşti – Comana


Am parcurs si primul nostru traseu cu bicicletele.
Traseul a fost de tip mixt (sosea/pamant).

Drum dus: Bucuresti – iesire pe Soseaua Oltenitei – Soseaua Berceni – Bulevardul 1 Mai – Dobreni – Campurelu – Colibasi – Comana – Padure Comana – 47.3 km – inregistrati cu aplicatia Strava si ciclocomputer
Drum intors: Gradistea – Mogosesti – Varlaam – Adunatii-Copaceni – 1 Decembrie – Jilava – Bucuresti prin Soseaua Giurgiului – 37.4 km – inregistrati cu aplicatia Strava si ciclocomputer

Poate cam mult avand in vedere lungimea traseului, lipsa antrenamentului si mai ales lipsa experientei pe asemenea distante – eu aveam 18 km parcursi prin oras cu bicicleta, iar Corina 5-6 km.
In ciclism sunt folosite alte grupe musculare in comparatie cu o urcare pe munte.
Si totusi manati de aceasta noua pasiune, am zis sa o facem si pe asta, chiar daca nu eram foarte bine pregatiti fizic pentru o asemenea provocare.

Tura era organizata de un var de-al meu, Mihai, membru fondator al Asociatiei Montaniarzii Aventurieri (www.montaniarziiaventurieri.ro). Nu se stia numarul exact al participantilor, venea cine dorea, s-au anuntat vreo 36 de persoane, insa am fost doar 7, dintre care 4 erau montaniarzi aventurieri.

28.02.2016 – duminica, ne-am intalnit la Unirii, oameni noi, necunoscuti.
Vremea nu se prezenta in conditii extraordinare, cer inchis, speram doar sa nu ploua, culmea a fost ca de vant nu ne-am facut probleme, iar acum il consider al doilea impediment intr-o tura de ciclism, inaintea lui fiind doar ploaia. De ce? Stii cum e sa urci cu bicicleta o panta? Pe scurt, greu. Gandeste-te ca esti pe o sosea si vantul iti sufla din fata cu circa 20-30 km/ora, si tu pedalezi, e ca si cum tot traseul parcurs este doar o panta cu inclinatie medie. Iar despre ploaie, carosabil umed, vizibilitate scazuta, masini ce circula cu viteza, multe peste limita admisa, realizezi singur pericolele la care te expui pe o astfel de vreme.

Am pornit la drum.
Am iesit din Bucuresti pe Soseaua Oltenitei – Soseaua Berceni – Bulevardul 1 Mai – Dobreni – Campurelu – Colibasi – Comana. Varul meu nu s-a ocupat extraordinar cu organizarea acestei ture, astfel ca am fost nevoiti sa analizam de cateva ori GPS-ul.

Pentru inceput am condus detasat coloana. Am fost alergat si de 2 caini, insa accelerand i-am lasat in urma.
Imi place sa merg cu viteza pe bicicleta, sa aud rotile vajaind sub mine.

Niciunul din noi nu eram intr-o forma fizica extraordinara, astfel ca nu am avut o medie de viteza foarte buna. Scopul acestui traseu era de a ne antrena, a ne bucura de iesire si de a-l termina cu succes, toti. Nu doream sa scoatem un anume timp sau sa mergem constant cu o anume viteza, oricum si daca ne-am fi propus, inca nu eram in stare.

20160228_120135

20160228_125859

12806206_10204807912672212_3617924789315798751_n

Am ajuns in Padurea Comana, urmand drumul de pamant.
Ne-am oprit la „Bordeiul cu Izvor”. Am baut o bere, am schimbat impresii, am mai povestit intamplari din drumetii, apoi am mers la ponton.
Fiind o padure destul de maricica, am vazut chiar marcaje turistice pentru a diminua sansele de ratacire.

Am facut cateva fotografii, apoi am pornit pe drumul de intoarcere.

12804830_10204807920232401_7113608896568752932_n

20160228_131340

20160228_131354

12794633_1212163058812615_8042954219929856517_n

20160228_135012

20160228_135019

 

La intoarcere am urmat acelasi drum pana la iesirea din Comana, apoi am trecut prin Gradistea – Mogosesti – Varlaam – Adunatii-Copaceni – 1 Decembrie – Jilava, intrand in Bucuresti prin Soseaua Giurgiului.
Pe drumul de intoarcere, oboseala si-a spus cuvantul, iar lipsa antrenamentului pentru grupele musculare suprasolicitate a insemnat dureri puternice, chinuitoare, ce au dus la o scadere si mai mare a mediei de viteza.
Am ajuns acasa in jur de ora 18:00, iar la ora 20:30 dormeam.

Mi-a placut si mai vreau, insa sunt necesare antrenamente repetate pentru a ajunge la o conditie fizica foarte buna. In plus, consider o greseala sa te arunci la un traseu foarte lung, asa cum am facut noi, corect si recomandat sunt cresterile treptate de distanta.
Recunosc ca in urmatoarele doua zile abia stateam pe scaun, 84 de km de stat pe sa inseamna ceva. Uimitor, febra musculara nu am avut, probabil drumetiile la munte au jucat un rol util in acest caz.

Atasez harta cu traseul urmat si statisticile inregistrate cu Strava.

Distanta: 84.7 km
Timp de miscare: 7:00:07
Timp de miscare + pauze: 8:39:28
Urcare: 223 m
Viteza medie: 12.1 km/ora
Viteza maxima: 51.5 km/ora
Calorii consumate: 2928

2016-03-05-20-01-04

Parere Corina despre acest traseu

Acest traseu a fost pentru mine un test de rezistenta, spun acest lucru pentru ca nu ma mai urcasem pe bicicleta de vreo 11-12 ani, poate chiar mai mult.
Tura a inceput relativ bine, cu sfaturi utile primite de la „partenerii” de drum, ca de exemplu, cat de sus sa fie pozitionata saua si cel mai important sfat pentru mine, cum sa folosesc vitezele in asa fel in care sa-mi fie mai usor la pedalat.
Recunosc ca nu am fost in fruntea coloanei asa cum a fost Bogdan mai tot timpul, dar nici ultima nu am ramas, nu stiu exact daca asta s-a datorat vitezei mele sau a colegilor de drum care nu vroiau sa ma lase ultima si sa ma ratacesc, nu stiam drumul, era prima data cand mergeam pe acolo. Prima parte a drumului a fost usoara, nu pot sa spun ca a avut ceva spectaculos, dar mi-a placut ca am strabatut sosele ce nu erau foarte circulate de masini.
In momentul in care am lasat in urma asfaltul si am inceput sa pedalez pe pamant (in drum spre Comana) a inceput sa imi placa, desi drumul era mai accidentat si avand parte si de o urcare destul de abrubta. Cand am intrat in padure a fost minunat, aici chiar mi s-a parut ca este ceva diferit si spectaculos. Chiar daca fundul a avut mai mult de suferit pe acest drum, personal mi-a placut si il recomand oricui isi doreste sa faca astfel de trasee.
Drumul de intoarcere nu a fost deloc prietenos cu mine. Incepuse sa ma doara fundul de abia mai stateam pe sa, picioarele parca nu ma mai ascultau, uneori dupa o repriza mai alerta de pedalat incepeau sa imi tremure, iar oboseala se resimtea in tot corpul. Nu stiu daca a fost mai lung drumul de intoarcere sau doar mi s-a parut mie. La un moment dat am intrat pe un drum european, E81 daca nu ma insel, pe aici treceau mai multe masini si curentul facut la trecerea lor, il simteam in fata si parca ma ingreuna si mai mult. M-am ambitionat sa termin traseul, desi recunosc ca uneori simteam ca nu mai pot. Am ajuns acasa in jur de ora 18:30 si eram sleita de puteri, iar la ora 20:30, maxim, dormeam ca un prunc.
Urmatoarele doua zile fundul a fost dureros si imi era greu sa ma asez pe scaun, dar a trecut si durerea, ramand doar dorinta de a parcurge un nou traseu.
Imi plac traseele prin padure si sper sa facem cat mai multe si sa ajungem inclusiv pe munte cu bicicletele asa cum ne-am propus.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s