Corina – al doilea autor al „Potecilor Însorite”


Bună și bine v-am găsit!
Mă numesc Corina și doresc să împărtășesc cu voi prin intermediul acestui blog pasiunea mea pentru munte, drumeții, expediții și călătorii.
De aproximativ un an de zile am început să merg pe munte, în drumeții.

20160619_081148
Corina

Prima mea întâlnire cu muntele nu a fost prea prietenoasă, iar genunchiul meu stâng a avut de suferit, așa cum urmează să vă povestesc în rândurile următoare. Bineînțeles că acest accident nefericit nu m-a făcut să renunț, ba din contră m-a ambiționat să merg mai departe și să străbat cât mai multe poteci ale muntelui (coclauri, cum îi place lui Bogdan să glumească).

Am început să gust din mers plăcerea drumețiilor pe munte, recunosc că până acum un an, nu am mai urcat pe munte ca un adevărat munțoman, ci doar am avut și eu mici tentative de „a ajunge cât mai sus” folosind telecabina sau alte mijloace de transport pe cablu, ca orice „pantofar”. Nu știam ce presupune echipamentul adecvat drumețiilor, nu știam ce este acela un traseu și cum se urmărește, le mai văzusem accidental din mașină sau în plimbările prin stațiuni, dar niciodată nu am urmat un traseu.

Dornică de această nouă experiență am început să mă documentez, să citesc despre ce presupune o drumeție și bineînțeles am făcut cunoștință și cu emoția de a achiziționa echipamentul necesar. După o „scurtă” sesiune de shopping împreună cu un cunoscător al muntelui, am reușit să îmi achiziționez ghetele și hainele necesare, mai puțin bețele de trekking și rucsacul.

Urma să vină data de 1 Mai și aveam un weekend prelungit, timp destul pentru o scurtă plimbare la munte, în plus se anunța și vreme favorabilă pentru ieșirile în aer liber. Așa că mi-am luat inima în dinți și am decis că este o zi perfectă pentru prima mea drumeție, mai ales că aveam și echipamentul potrivit.
Traseul stabilit a fost Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000 – Babele – retur, un traseu frumos, citisem eu pe net.
M-am trezit cu noaptea în cap, de fapt nici nu am putut să dorm prea bine de emoțiile ce mă încercau.
Am plecat spre munte cu personalul (CFR Călători) 3001, tren ce pleacă din București la ora 06:23, așa cum a mai scris și Bogdan în nenumărate rânduri. În tren o mulțime de oameni, noroc că m-am trezit devreme și aveam biletul luat, astfel am reușit să ocup un loc la fereastră. Ulterior trenul s-a aglomerat sau mai bine zis s-a supraaglomerat. Erau oameni care stăteau chiar și pe scările vagonului, recunosc că nu am mai văzut atât de multă lume într-un tren.
La ora 09:59 am ajuns în Sinaia, locul de unde începea traseul, primul meu traseu montan. Bineînțeles că m-au epuizat scările de la ieșirea din gară și cele dinaintea pădurii, la baza căreia începe traseul, dar îmi spuneam mereu că pot și primeam încurajări de la partenerul de drum, care cunoștea traseul, că acea porțiune este una grea, ceea ce urmează este „floare la ureche”.
Încântată de peisajele ce mă înconjurau, de ciripitul păsărelelor, de aerul rece, puternic și curat de munte, am început să urc. La început a fost greu, oboseam, mă opream des pentru pauze, rucsacul era greu, plămânii mei nu erau obișnuiți cu efortul și nevoia de aer îmi îngreuna urcușul, dar dorința de a merge mai departe și încântată de ceea ce vedeam, am continuat. Cu urcușuri și coborâșuri de ritm, am reușit să ajung la Cota 1400. Recunosc că eram mândră de mine și bineînțeles de echipamentul meu de munte când vedeam oamenii ce coborau din telecabină sau pe cei care urcaseră cu mașina. Aveam un sentiment pe care nu îl pot descrie și pe care nu l-am mai simțit niciodată, aș putea spune, împlinire.
Am continuat să urc, uneori simțeam că picioarele nu mă mai țin și puterile mă lasă, dar mă încurajam de fiecare dată și dorința de a continua mă făcea să nu mai simt atât de mult oboseala.
Pe măsură ce urcam începea să-și facă apariția tot mai des petice de zăpadă, la început mai mici, iar pe măsură ce altitudinea creștea, din ce în ce mai mari. Am început să merg mai încet și mai atent pentru că porțiunile de zăpadă erau periculoase, putând să aluneci la cel mai mic pas greșit. Pentru că zăpada era din ce în ce mai adâncă și acoperea traseul, iar vremea nu mai era atât de prietenoasă, am decis să ne întoarcem. Decizia de a ne întoarce a fost cea mai bună alegere.
La întoarcere, de la Cota 1400, am ales să coborâm prin Poiana Stânii Regale. Un traseu ușor, ce îți oferă peisaje superbe asupra orașului Sinaia, acum spun ușor pentru că atunci mi s-a părut că a fost unul foarte greu. Lipsa mea de experiență în mersul pe munte și-a spus cuvântul și când am coborât, nu știu cum am călcat și am făcut entorsă la genunchi. Simțeam o durere cumplită și abia mai puteam să cobor, strângeam din dinți și continuam să merg, iar în gând îmi spuneam că nu voi mai călca niciodată pe munte.
La coborâre nu am putut să mă mai bucur de frumusețea pădurii și a muntelui, simțeam doar durerea de picior la fiecare pas. Cu greu am reușit să ajung în Sinaia.

Am luat personalul 3010 care era la fel de aglomerat ca dimineața la venire, doar că de această dată nu am mai avut norocul să ocup loc pe scaun. Și totuși pentru că nu mai rezistam în picioare din cauza durerii de genunchi, am pus fundul pe grilajul unde sunt puse bagajele și am stat acolo până în București, asemenea unei găinușe de munte.
Bineînțeles că Bogdan s-a amuzat copios pe seama mea, chiar și acum când scriu, însă eu spun că m-am descurcat pe munte, dar și în tren.

Cam atât despre prima mea experiență pe munte, una frumoasă și dureroasă pentru mine, dar care m-a făcut să-mi doresc să cunosc mai multe poteci și frumuseți ale muntelui.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.