Tehnici de urcare şi coborâre pe munte


Nu ne considerăm specialiști în ceea ce facem pe munte, ci mai degrabă ne urmăm instinctul și semnalele pe care ni le returnează organismul în anumite condiții și bineînțeles, le aplicăm în practică.
Însă experiența pe munte și înțelegerea a ceea ce îți spune organismul, le acumulezi în timp și prin drumeții/expediții repetate.

Prin cele scrise în continuare încercăm să vă împărtășim din metodele pe care le adoptăm pentru a ne ușura urcarea, respectiv coborârea pe munte. Posibil să ai o altă părere, să ai alte abordări. Dacă da, te rugăm să le împărtășești comentând la această postare.

Tehnici de urcare pe munte

– în general pe munte este bine să ai o atitudine pozitivă, veselă, nu posomorâtă; deoarece gândurile pozitive te ajută să treci cu bine peste dureri, oboseală sau alte probleme
– rulează toată talpa piciorului, nu pe vârfuri, astfel proporționezi bine greutatea ta și a rucsacului din spate
– lungimea pasului să nu fie prea mare pentru a nu obosi, un pas normal, dar cel mai bine este să îți găsești propriul ritm pe care ulterior să-l urmezi
– sunt situații când urcarea se efectuează pe vârfuri, însă o să simți cum mușchii picioarelor se încălzesc și vei avea impresia că îți vor lua foc, nu forța mai mult decât poți duce, oprește-te din când în când
– nu staționa mai mult de 5 minute, organismul se răcește, mușchii se răcesc, o să te simți greu și o să te miști la fel
– pe timp rece, nu staționa mai mult de 2 – 3 minute pentru că începi să resimți frigul, iar fiind transpirat riști să răcești
– hidratarea joacă un rol foarte important, nu recomand ca la o oprire să bei o cantitate mare de apă, ci să-ți umezești buzele la început, apoi mici guri de apă, astfel organismul are timp să asimileze apa într-un mod corect și util
– oboseala pe munte este periculoasă, traseele foarte lungi îți sleiesc de putere organismul, oboseala te face să resimți mai puternic frigul, vor apărea crampele musculare, încearcă să organizezi trasee de maxim 8 ore, bineînțeles că vor fi și excepții cu trasee de durată mai mare, aici intervine antrenamentul fiecăruia și rezistența la efort susținut
– când te odihnești și ești pe urcare, să rămâi cu fața orientată spre urcare
– să te ajuți de degetele picioarelor, folosește-le cu maximă încredere la urcare, dar în același timp să le miști, ajută-le să se relaxeze
– nu călca cu piciorul încordat, flexează la urcare
– îți poți masa ușor mușchii în timp ce urci sau ai ajuns pe o porțiune de drum cu o înclinație minoră
– poziția corpului să fie puțin înclinată în față, însă nu exagera, mergând cu o înclinație mai mare ajungi să tragi mai greu la urcare, asemenea unui cal la căruță
– privește înainte, nu căuta pe jos bănuți de aur pentru că nu o să găsești sau mai știi ce noroc ți se ivește în cale
– umerii drepți, dar nu încorda spatele
– din când în când mișcă umerii, totul prin mișcări ample de rotire, la fel și gâtul, masează ușor aceste zone
– când îți simți spatele obosit, ridică rucsacul de pe umeri ținându-l de jos cu palmele sau ridică bretelele (baierele)
– folosește bețele de trekking, deși recunosc că eu nu o fac, am impresia că mă îngreunează, că îmi obosesc mâinile, însă atenție la cum le folosești, pe urcare unghiul dintre încheietura mâinii și bețe trebuie să fie de 90 de grade, să le potrivești înălțimea după acest unghi de 90 de grade, însă trebuie știut că mereu pe urcare înălțimea bețelor este mai mică decât pe coborâre
– folosește corect bețele de trekking, la început o să-ți fie greu, însă când o să te obișnuiești o să ți se pară o joacă
– îmi amintesc când am folosit prima dată bețe de trekking, aveam obiceiul de a mă opri pentru a-mi sincroniza pașii cu mișcarea mâinilor
– spre exemplu, începi să calci cu piciorul drept, asta înseamnă că mâna stângă cu bățul trebuie să fie în aceeași poziție cu piciorul tău drept, mai exact picior drept, miști băț stâng, picior stâng, miști băț drept, și tot așa, o joacă
– bețele de trekking folosite corect îți preiau din greutatea rucsacului ce pune presiune pe picioare
– să nu te grăbești, să-ți creezi un ritm respirație/pas și să-l păstrezi, astfel ajungi să nu faci opriri foarte dese
– pe porțiunile tehnice, de grohotiș și stâncă, calcă cu atenție, nu călca pe stâncă ascuțită, riști să aluneci și să te dezechilibrezi, nu spun ce poți să pățești dacă mai ești și pe o potecă periculoasă
– în caz de vreme ploioasă, nu te grăbi, nu călca pe pietre, nu călca pe rădăcini, acestea fiind acoperite de apă, sunt asemănătoare cu o coajă de banană
– pe o urcare abruptă încearcă să domolești traseul prin urcat în zig zag, astfel le acorzi picioarelor perioade de pauză
– iarna, pe urcare îți recomand să folosești bețele de trekking, reduci considerabil riscul de alunecare, automat de rănire, în plus cu bețele poți măsura zăpada, încerca rezistența gheții unui râu, etc.

Tehnici de coborâre de pe munte

– coborârea de pe munte, personal, îmi pare cea mai distractivă
– îmi place coborârea ritmată cu pași mari și săriți, aproape alergată, astfel reduc din presiunea de frânare la care aș supune mușchii picioarelor, în principal gambele
– este recomandat să respiri pe nas, valabil și la coborâre, dar și la urcare
– bineînțeles că nu mă hazardez în a coborî în viteză o vale abruptă și periculoasă
– pe coborâre la fel, calcă cu toată laba piciorului, însă amortizează pașii cu călcâiele
– nu înfige degetele picioarelor în ghete, o să ajungi să-ți învinețești unghiile și să faci răni
– nu încorda picioarele, mai ales genunchii riști să faci o entorsă de rotulă sau să îți întinzi ligamentele, flexează ușor genunchii la contactul piciorului cu solul
– când te odihnești pe coborâre, să rămâi cu fața spre coborâre
– pe o coborâre abruptă încearcă să cobori în zig zag asemenea unei căprioare ce este alergată de un leu, astfel nu iei coborârea pieptiș, ci o domolești prin acele zig zaguri
– sunt valabile și pentru coborâre aceleași reguli aplicate la urcare cu privire la poziția corpului
– iarna, valabil și pe coborâre, îți recomand să folosești bețele de trekking, te ajută în a te echilibra în caz de aluneci, astfel îți ferești fundul de căzături, iar mâinile și picioarele de eventuale fracturi

Și poate ar mai fi și altele de spus, însă o să menționăm de ele în alte postări sau în fața faptului împlinit.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.