Tehnici de urcare şi coborâre pe munte


Nu ne consideram specialisti in ceea ce facem pe munte, ci mai degraba ne urmam instinctul si semnalele pe care ni le returneaza organismul in anumite conditii si bineinteles, le aplicam in practica.
Insa experienta pe munte si intelegerea a ceea ce iti spune organismul, le acumulezi in timp si prin drumetii/expeditii repetate.

Prin cele scrise in continuare incercam sa va impartasim din metodele pe care le adoptam pentru a ne usura urcarea, respectiv coborarea pe munte. Posibil sa ai o alta parere, sa ai alte abordari, si chiar te rugam sa le impartasesti comentand la acesta postare.

until

Tehnici de urcare pe munte

– in general pe munte, este bine sa ai o atitudine pozitiva, vesela, nu posomorata; deoarece gandurile pozitive te ajuta sa treci cu bine peste dureri, oboseala sau alte probleme
– ruleaza toata talpa piciorului, nu pe varfuri, astfel proportionezi bine greutatea ta si a rucsacului din spate
– lungimea pasului sa nu fie prea mare pentru a nu obosi, un pas normal, dar cel mai bine este sa iti gasesti propriul ritm pe care ulterior sa-l urmezi
– sunt situatii cand urcarea se efectueaza pe varfuri, insa o sa simti cum muschii picioarelor se incalzesc si vei avea impresia ca iti vor lua foc, nu forta mai mult decat poti duce, opreste-te din cand in cand
– nu stationa mai mult de 5 minute, organismul se raceste, muschii se racesc, o sa te simti greu si o sa te misti la fel
– pe timp rece, nu stationa mai mult de 2 – 3 minute pentru ca incepi sa resimti frigul, iar fiind transpirat risti sa racesti
– hidratarea joaca un rol foarte important, nu recomand ca la o oprire sa bei o cantitate mare de apa, ci sa-ti umezesti buzele la inceput, apoi mici guri de apa, astfel organismul are timp sa asimileze apa intr-un mod corect si util
– oboseala pe munte este periculoasa, traseele foarte lungi iti sleiesc de putere organismul, oboseala te face sa resimti mai puternic frigul, vor aparea crampele musculare, incearca sa organizezi trasee de maxim 8 ore, bineinteles ca vor fi si exceptii cu trasee de durata mai mare, aici intervine antrenamentul fiecaruia si rezistenta la efort sustinut
– cand te odihnesti si esti pe urcare, sa ramai cu fata orientata spre urcare
– sa te ajuti de degetele picioarelor, foloseste-le cu maxima incredere la urcare, dar in acelasi timp sa le misti, ajuta-le sa se relaxeze
– nu calca cu piciorul incordat, flexeaza la urcare
– iti poti masa usor muschii in timp ce urci sau ai ajuns pe o portiune de drum cu o inclinatie minora
– pozitia corpului sa fie putin inclinata in fata, insa nu exagera, mergand cu o inclinatie mai mare ajungi sa tragi mai greu la urcare, asemenea unui cal la caruta
– priveste inainte, nu cauta pe jos banuti de aur pentru ca nu o sa gasesti sau mai stii ce noroc ti se iveste in cale
– umerii drepti, dar nu incorda spatele
– din cand in cand misca umerii, totul prin miscari ample de rotire, la fel si gatul, maseaza usor aceste zone
– cand iti simti spatele obosit, ridica rucsacul de pe umeri tinandu-l de jos cu palmele sau ridica bretelele (baierele)
– foloseste betele de trekking, desi recunosc ca eu nu o fac, am impresia ca ma ingreuneaza, ca imi obosesc mainile, insa atentie la cum le folosesti, pe urcare unghiul dintre incheietura mainii si bete trebuie sa fie de 90 de grade, sa le potrivesti inaltimea dupa acest unghi de 90 de grade, insa trebuie de stiut ca mereu pe urcare inaltimea betelor este mai mica decat pe coborare
– foloseste corect betele de trekking, la inceput o sa-ti fie greu, insa cand o sa te obisnuiesti o sa ti se para o joaca
– imi amintesc cand am folosit prima data bete de trekking, aveam obiceiul de a ma opri pentru a-mi sincroniza pasii cu miscarea mainilor
– spre exemplu, incepi sa calci cu piciorul drept, asta inseamna ca mana stanga cu batul trebuie sa fie in aceasi pozitie cu piciorul tau drept, mai exact picior drept, misti bat stang, picior stang, misti bat drept, si tot asa, o joaca
– betele de trekking folosite corect iti preiau din greutatea rucsacului ce pune presiune pe picioare
– niciodata sa nu te grabesti, sa-ti creezi un ritm respiratie/pas si sa-l pastrezi, astfel ajungi sa nu faci opriri foarte dese
– pe portiunile tehnice, de grohotis si stanca, calca cu atentie, nu calca pe stanca ascutita, risti sa aluneci si sa te dezechilibrezi, nu spun ce poti sa patesti daca mai esti si pe o poteca periculoasa
– in caz de vreme ploioasa, nu te grabi, nu calca pe pietre, nu calca pe radacini, acestea fiind acoperite de apa, sunt asemanatoare cu o coaja de banana
– pe o urcare abrupta incearca sa domolesti traseul prin urcat in zig zag, astfel le acorzi picioarelor perioade de pauza
– iarna, pe urcare iti recomand sa folosesti betele de trekking, reduci considerabil riscul de alunecare, automat de ranire, in plus cu betele poti masura zapada, incerca rezistenta ghetii unui rau, etc.

Tehnici de coborare de pe munte

– coborarea de pe munte, personal, imi pare cea mai distractiva
– imi place coborarea ritmata cu pasi mari si sariti, aproape alergata, astfel reduc din presiunea de franare la care as supune muschii picioarelor, in principal gambele
– este recomandat sa respiri pe nas, valabil si la coborare, dar si la urcare
– bineinteles ca nu ma hazardez in a cobora in viteza o vale abrupta si periculoasa
– pe coborare la fel, calca cu toata laba piciorului, insa amortizeaza pasii cu calcaiele
– nu infige degetele picioarelor in ghete, o sa ajungi sa-ti invinetesti unghiile si sa faci rani
– nu incorda picioarele, mai ales genunchii risti sa faci o entorsa de rotula sau sa iti intinzi ligamentele, flexeaza usor genunchii la contactul piciorului cu solul
– cand te odihnesti pe coborare, sa ramai cu fata spre coborare
– pe coborare abrupta incearca sa cobori in zig zag asemenea unei caprioare ce este aleargata de un leu, astfel nu iei coborarea pieptis, ci o domolesti prin acele zig zaguri
– sunt valabile si pentru coborare aceleasi reguli aplicate la urcare cu privire la pozitia corpului
– iarna, valabil si pe coborare, iti recomand sa folosesti betele de trekking, te ajuta in a te echilibra in caz de aluneci, astfel iti feresti fundul de cazaturi, iar mainile si picioarele de eventuale fracturi

Si poate ar mai fi si altele de spus, insa o sa mentionam de ele in alte postari sau in fata faptului implinit.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s