Masivul Ciucaș: Traseu pentru două zile: Ziua 1: Cheia – Cabana Muntele Roșu – Izvorul Nicolae Ioan – Cabana Ciucaș – Vf. Ciucaș – Ziua 2: Cabana Ciucaș – Izvorul Nicolae Ioan – Valea Berii – Cheia


Am stat prea mult prin Bucuresti, asa ca ne-am spus ca e timpul sa plecam iar pe munte, prima drumetie pe anul 2016.
16.01.2016, ora 06:30, in microbuzul spre Cheia, spre Masivul Ciucas, cu tot cu codul lor portocaliu de zapada, viscol puternic si vant de pana la 80 km pe crestele inalte ale muntilor.
Pentru cei care vor sa ajunga in Cheia, microbuzul pleaca din autogara IDM Basarab Kennedy. Mai multe detalii cu privire la orar (nu stiu daca este actualizat) poti sa gasesti pe www.autogari.ro.

Itinerariul pregatit pentru cele doua zile de traseu:
Ziua 1: Cheia (900 m) – Cabana Muntele Rosu (1260 m) – Izvorul Nicolae Ioan (1350 m) – Cabana Ciucas (1595 m) – Vf. Ciucas (1954 m)
Ziua 2: Cabana Ciucas (1595 m) – Izvorul Nicolae Ioan (1350 m) – Valea Berii – Cheia (900 m)

In microbuz mai erau patru baieti care ne-am dat seama ca vor merge in Cheia, doi cu placi de snowboard si inca doi echipati pentru drumetie.
Drumetii s-au laudat aproape tot drumul cu echipamentul pe care cred ca nu-l aveau, pioleti, coltari. Dupa ceea ce spuneau, mai sa crezi ca ai nevoie de coltari si in Cheia. Niste laudarosi care s-au oprit la Cabana Muntele Rosu si culmea, nu au avut nevoie de coltari sau pioleti.

Mai aveam aproximativ 30 de minute pana in localitatea Cheia. Ajungand pe zona de serpentine, am inceput sa ma simt rau, nu prea se intampla asta, insa se pare ca trecerea timpului a sensibilizat si mai mult stomacul si asa cu probleme. I-am spus soferului sa opreasca 2-3 minute pentru a lua o gura de aer, eram palid si simteam ca o sa lesin. Am coborat si am inceput sa ma simt un pic mai bine. La urcarea in microbuz, l-am rugat pe sofer sa deschida geamul si am ramas langa usa microbuzului pana am ajuns in Cheia.
La coborare unul din cei doi baieti drumeti a vomitat, tot datorita serpentinelor si a vitezei mari cu care aborda soferul curbele.

banda-galbenaSi astfel la ora 09:00 eram deja pe traseul spre Cabana Muntele Rosu. Traseul incepe din locul unde opreste microbuzul si este marcat cu banda galbena. Mai exact de la oprirea microbuzului mergi in stanga pana in apropiere de Hotel Zaganu. De acolo urmezi drumul pietruit si marcajul.
Vremea era buna, nu ningea, zapada lipsea cu desavarsire la altitudinea de 920 m, putin gerulet, insa perfect de o drumetie.
Am inceput urcusul. Nu se urca abrupt, noi am simtit aceasta portiune de traseu ca fiind o plimbare prin padure.
Mi-a sunat telefonul, erau cei de la Salvamont Prahova. Cu o seara inainte le-am scris pe site un mesaj prin care ii anuntam ca vreau sa abordez Vf. Ciucas, si ii intrebam de periculozitatea traseului avand in vedere codul portocaliu. Si incredibil, asa cum spuneam, au sunat. Am discutat cu un baiat, m-a intrebat de echipament, iar apoi pe unde urc spre Cabana Ciucas – Vf. Ciucas. Cu privire la traseu mi-a spus ca nu este periculos, insa sa am grija la gheata ce s-a format pe poteca datorita inghetarii si dezghetarii repetate, iar daca este viscol si nori de joasa altitudine, sa nu risc, mai ales pentru ca marcajul nu este foarte vizibil. A facut si o gluma mai neagra la finalul discutiei, ca spera sa nu ne auzim, asta insemnand ca am trecut cu bine traseul.

img-20160117-wa0094

La ora 10:10 eram la Cabana Muntele Rosu.
In apropiere gasesti si celebra Statie Seismica de pe Muntele Rosu, celebra pentru masuratorile seismice in caz de cutremur.
Am facut cateva poze, apoi la drum spre urmatoarea etapa a traseului.

20160116_101112

20160116_101117

20160116_102339

20160116_101220

20160116_101227

20160116_102503

banda-galbenaPortiunea de traseu dintre Cabana Muntele Rosu si Izvorul Nicolae Ioan este marcata tot cu banda galbena.
La intrarea pe traseu se urca usor, apoi se coboara aproximativ 200-250 de metri. Poteca prezenta usoare portiuni inghetate, insa abordata cu atentie nu prezenta un pericol extraordinar. Zapada era din ce in ce mai des intalnita si pe suprafete mai intinse.
Ne-am intalnit si cu un grup de 4 persoane (sot, sotie, un mos cu parul alb si un pustan) ce intra in categoria de comportament, asa NU. De ce spun asta? Pentru ca erau acel gen atotstiutori, iar mie imi plac oamenii seriosi ce nu se lauda la fiecare cuvant. Nu intru in prea multe detalii, insa m-au ajutat sa-mi corectez parazapezile, eu le purtam cu curelusele in interior, insa corect e cu ele spre exterior pentru a nu te agata si impiedica.

20160116_104229

20160116_104934

20160116_104941

Pana la Izvorul Nicolae Ioan se urca aproximativ 100 m, iar la ora 11:20 eram acolo.
Mai multe detalii despre izvor si cine a fost Nicolae Ioan am gasit aici.

20160116_111822

20160116_111210

crucea-albastraDe la Izvorul Nicolae Ioan, marcajul se modifica in cruce albastra, iar traseul urca abrupt pe un drum forestier pana la Cabana Ciucas.
Am spus ca se urca, si da, se urca bine, o inclinatie de aproximativ 20 de grade pana la cabana.
Am fost depasiti de un grup de aproximativ 25 de persoane, care din ce am inteles aveau cursuri de prindere in piolet si alte metode de salvare in caz de pericol.
Am ajuns la cabana la ora 12:05, traseul intreg fiind efectuat in 3 ore.

20160116_115609

Vremea nu se prezenta in conditii foarte bune. Ceata, nori josi, ger si un vant taios, doar eram la 1595 m.
Ne-am cazat si ne-am odihnit putin. Nu aveam de gand sa urcam in aceeasi zi pe Varful Ciucas, insa doream sa mai facem o tura prin imprejurimi.

Cabana Ciucas este de calitate superioara. Nici nu-i putem spune cabana, ci o mica pensiune, mosie in stil rustic. Camere mari, curate, extrem de bine incalzite, izolate. Intrarea in cabana se face printr-o usa in forma de putina. In sala de mese, pe pereti sunt agatate tot felul de animale impaiate.
Cei care innopteaza la aceasta cabana, sa nu uite ca micul dejun este inclus in pretul de cazare. Poti lua micul dejun intre orele 8 si 10. La micul dejun poti alege intre 5-6 optiuni de mancare, o optiune avand o valoare de 15 lei. Mai multe detalii gasesti pe www.cabana-ciucas.ro.

20160116_120646

20160116_120653

20160116_120703

20160116_142113

20160116_142119

Pe la ora 14:40, vazand ca ceata s-a mai ridicat, am zis sa incercam in aceasta zi varful, nestiind cat de portocaliu o sa fie codul anuntat de meteorologi in urmatoarea zi.
Pana la Varful Ciucas erau cam 2 ore.
Ne-am luat betele de trekking si la drum. Astfel ne-am testat si noile incaltari, rezistenta lor la zapada, gheata si tot echipamentul la conditii de iarna.

banda-rosiePana pe Varful Ciucas se urmeaza marcajul cu banda rosie.
Traseul porneste din spatele cabanei si urmeaza Muntele Chirusca, se urca spre Saua Tigailor, apoi dreapta spre o formatiune de stanci spectaculoase, Babele la Sfat, urmand un ultim urcus abrupt ce atinge Vf. Ciucas. Cam aceasta e descrierea traseului pe scurt, nimic periculos.
Pe parcurs ne-am intalnit cu grupul ce tinea cursuri cu pioletul in mana, apoi cu alte cateva grupuri ce deja se intorceau din zona varfului, nu aveam de unde sa stim daca au ajuns sau nu, si oricum era deja ora 15 si ceva, ceea ce insemna ca nu mai era mult pana incepea sa se insereze, iar cei ce aveau cazare se retrageau spre cabana.
Traseul este deosebit de frumos, zapada alba, formele brazilor albi, inghetati, vantul, uneori taios, ce reuseste prin puterea lui sa modeleze zapada abia depusa si sa ascunda urmele pasilor in doar cateva minute, fiind un dusman al drumetului, mai ales ca marcajul era ascuns ochiului de cele mai multe ori. Stanci spectaculoase, forme definite de intemperii in mii sau poate milioane de ani, noi ne ducem pe alta lume de alte milioane de ori, iar ele poate raman la fel, un proces de lunga durata.

20160116_144739

20160116_144745

20160116_144816

20160116_144820

20160116_160834

Insa totul nu a decurs exact cum am stabilit, iar dupa un urcus abrupt, am vazut un ultim marcaj, un stalp, ce i se putea zari doar placuta, va imaginati ca un asemenea stalp are aproximativ 2 metri inaltime, acoperit de aproape 2 metri de zapada, o cantitate impresionanta. De acolo urmele pasilor si al potecii incepeau sa lipseasca, ceea ce inseamna ca nu multi au continuat traseul. Am dat cateva ocoale, am tot incercat sa regasim o urma de traseu, insa sansele erau slabe, ceata era si mai deasa odata cu altitudinea, norii de joasa altitudine erau si ei prezenti, iar viscolul si rafalele de vant duceau vizibilitatea spre zero.
Am facut cale intoarsa, cu parere de rau, dezamagiti, dar intregi. Ne-am spus ca trebuie sa ne intoarcem aici in conditii de vreme mai prielnice.
La ora 16:45 eram in cabana.

La ora 20 intra in vigoare codul portocaliu de viscol puternic, iar peste noapte din curiozitate, m-am trezit si m-am uitat pe geam, ningea si sufla un vant naprasnic.

20160116_201750

In urmatoarea zi, ne-am trezit si am fugit la micul dejun, cabana era plina, iar daca intarziam prea mult, riscam sa nu mai prindem loc la mese.
Am mancat, apoi am urcat in camera si am urmarit stirile. Romania era deja paralizata de viscol, drumuri blocate, oameni blocati in nameti, utilaje ce nu faceau fata urgiei, vesnicile probleme ale Romaniei.

Ne-am pregatit rucsacii, iar la ora 09:40 am pornit coborarea spre Cheia, cu un graunte de teama in suflet cu privire la modalitatea de plecare din Cheia spre Bucuresti.
Afara, in spatiu expus, era un viscol de nu vedeai la 10 metri in fata ta, iar rafalele puternice de vant te impingeau cu putere. Chiar era cod portocaliu.

Dupa o noapte de ninsoare, stratul de zapada din imprejurimi ajungea aproape de genunchi. Un mic tractoras incerca sa curete drumeagul ce coboara spre Valea Berii, insa nu reusea sa faca fata, ce curata acum, era acoperit la loc in urmatoarele maxim 30 de minute.

20160117_095053

crucea-albastraTraseul de coborare pana in Cheia este marcat cu cruce albastra. Este usor de parcurs, o plimbare prin padurea zapezilor cautand-o pe Craiasa Zapezii.

Dupa ce am parasit zona expusa a cabanei si ne-am afundat in padure, rafalele vantului s-au domolit semnificativ. Doar in poenite sau deschizaturi isi mai faceau simtita prezenta asemenea unor zmei urlatori. In rest zapada pana la genunchi si ninsoare ca-n povesti.

La ora 10:05 am ajuns la Izvorul Nicolae Ioan. Nu ne-am mai oprit sa ne aprovizionam cu apa, aveam o sticla de 0.5 litri, destul pentru aceasta coborare.

Fiind prima data pe acest traseu, putem spune ca am avut noroc pentru ca in urma cu vreo ora jumatate, doua persoane si un caine au trecut prin zapada, iar atunci cand nu eram siguri de traseu le urmaream pasii prin zapada.
La ora 11:00 am parasit Valea Berii.

20160117_094256

20160117_094656

20160117_094702

20160117_094707

20160117_095047

20160117_101239

20160117_102624

20160117_104301

20160117_104253

Am pornit pe soseua ce leaga Valea Berii de Cheia, insa nu aveam de gand sa mergem pe sosea, asa ca am hotarat sa urmam drumul forestier Babesu marcat cu banda albastra, insa l-am ratat o data, astfel ca ne-am zis sa mergem pe triunghiul albastru spre Cheia, pe albia raului Cheita. Dupa ce am coborat aproximativ 15 minute, am ajuns intr-o zona unde traseul traversa raul, insa nu era momentul de a incerca sarituri si mai ales sa ne udam la picioare sau si mai grav, sa facem baie in rau. Astfel ca am facut cale intoarsa. Ajunsi iar pe traseul cu banda albastra realizez ca de fapt urca spre Pasul Bratocea, ceea ce inseamna ca intr-un final am avut noroc ca am ratat traseul pentru ca urmandu-l nu faceam decat sa ne indepartam de Cheia. Am renuntat in cele din urma la orice traseu prin padure si am continuat pe sosea, 7 kilometri pana in Cheia. Toata aceasta plimbare si ratare a traseelor ne-au costat o ora si 10 minute.
Invatatura in aceasta incurcatura?
Urmareste cu atentie harta!
La ora 13:30 am ajuns in Cheia. Am coborat in 3 ore si 50 minute.

Cum ajungem in Bucuresti? Stiam ca drumul nu era inchis, insa am aflat ca microbuzul pleca din Cheia in jur de ora 17, iar ora era abia 13. Riscam sa ne transformam in sloi de gheata, mai ales ca mergand, am transpirat, iar stand in loc incepea sa ne cuprinda frigul.
Hai la ocazie! Si culmea, prima masina la care am facut cu mana sa opreasca a si oprit. O familie, sot, sotie si un copilandru. Ne-au spus ca merg pana in Ploiesti. Am zis la fix, de acolo luam un tren din Ploiesti Vest.
Am ajuns in Ploiesti, nu ne-au acceptat banii. Am fugit la tren, insa avea intarziere vreo 20 de minute, doar 20 in comparatie cu alte trenuri cu 240 de minute intarziere…
Si ca treaba sa fie completa, cu vreo 200 de metri inainte de Gara Basarab, am sarit din tren (nu din mers, ci stationat) si am mers pe calea ferata, oricum nu avea de gand sa plece prea curand din acel loc, asta dupa ce mai stationase in alte 3-4 locuri cate 10-15 minute.

Cam atat pentru aceasta tura!
Sa aveti parte de poteci fara gheata!

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s