Un 2015 MUNTENESC


Am încheiat un an 2015 al revenirii mele pe munte. C. mi s-a alăturat cu succes.
A fost un an plin de drumeții, învățături, noutăți, aer curat, oboseală, bătături, dureri, febră musculară, însă trăgând o linie peste toate acestea, au rămas doar amintirile frumoase, traseele parcurse, amuzamentul, fotografiile, dorința și pasiunea de a continua și în 2016 ceea ce am restartat și pornit în acest an 2015.

Pentru 2016 avem deja pregătite pe hârtie două drumeții, plus altele stabilite doar la nivel de idee, dar pe care dorim să le punem și în practică.
Anul 2016 ne dorim să fie cel dedicat acoperișului României, Munții Făgăraș cu obiective directe Vf. Negoiu, Vf. Viștea Mare și nu în ultimul rând, Vf. Moldoveanu, plus alte grupe montane: Ciucaș, Retezat, Piatra Craiului, Cozia și poate ceva trasee și prin Munții Apuseni.
PS: Am amânat Expediția EBC pentru 2017 sau 2018.

Ca și retrospectivă, în 2015 am fost plecați în 9 drumeții, 14 zile de traseu și aproximativ 20 de zile în total petrecute pe munte.
Cel mai lung traseu ca și durată, a fost de 11 ore și 35 minute: Cabana Babele – Peștera Ialomiței – Cabana Padina – Lacul Bolboci – Nucet – Cabana Valea Dorului – Cota 1400 – Sinaia, mai multe detalii aici, totul într-o singură zi.
În parcurgerea acestor 9 drumeții am ajuns prin Munții Bucegi, Munții Baiului și Masivul Piatra Mare, cu un mare accent pe Bucegi, având ca prim plan bifarea tuturor traseelor din acești munți. Însă spre final de an am simțit nevoia de a schimba potecile, peisajele, ne doream noi provocări.

Amintim în drumețiile din 2015, mici povestiri și trăiri pe care nu le-am scris în postări:

O mână de bilete
În Gara Bușteni (în drumeția ce avea ca scop Vf. Omu – pentru a citi postarea click aici) am văzut un străin (coreean aveam să aflu mai târziu), ce se plimba prin sala de așteptare cu mâna plină de bilete, mai exact 4. La început am zis că mai așteaptă și alți prieteni de a cumpărat atât de multe bilete. Însă văzând că îi tot dă târcoale automatului de eliberare tichete CFR, mi-am dat seama că a făcut o boacănă. M-am dus la el și l-am întrebat în engleză ce dorește să facă, însă știa engleză cum știu eu coreeană. Prin semne și mormăieli mi-am dat seama că din greșeală a cumpărat 4 bilete, însă el era doar unul, iar acum dorea să înapoieze biletele automatului, însă nu putea să facă așa ceva. I-am luat biletele și m-am dus la doamna de la casierie. I-am explicat ce a făcut și mi-a spus că singura posibilitate de a i se înapoia banii, consta în a încerca să-i vândă biletele altor persoane care doreau sa plece cu acel tren. Hai că a vândut unul, două, dar pe al treilea nu a mai reușit. Astfel că pentru acesta i s-a oprit 10% din valoarea lui.
A dorit ulterior să-mi ofere 20.00 de lei, însă l-am refuzat spunându-i că nu l-am ajutat pentru a-mi da bani, ci pentru că se afla într-o încurcătură.

Reîntâlnirea cu traseul amețitor de la Pichetul Roșu spre Valea Mălăiești
Ce e cu această reîntâlnire? Care ar fi povestea ei?
Prima dată când am ajuns pe acest traseu, în urmă cu ani buni, din cauza vărului meu ce avea rău de înălțime, cu figura speriată și atrofiată de spaimă, mi-a indus și mie o teamă mocnită și nespusă în suflet.
Ajungând în acest an pe traseul cu pricina, mi-am învins teama cuibărită în suflet și minte atâți de mulți ani.

Dormitul la cort
Îmi era dor de sentimentul trezitului de dimineață, amorțeala plăcută a dimineții de munte, soarele ce încălzește cortul, iarba umedă de picăturile de rouă, fiorii răcoroși ce te cuprind când ieși din cort.
C. a încercat și ea pentru prima dată dormitul la cort.

Prietenii din munți
Am întâlnit multe persoane pasionate de munte, mulți români și străini străbat munții noștri. Și aveam impresia că a dispărut această pasiune din rândul tinerilor. Nu e deloc așa. Încă avem tineri ce preferă muntele în detrimentul altor pasiuni nocive.
Ne-am împrietenit cu băieții de la Salvamont Dâmbovița. Sunt niște oameni admirabili, marea majoritate sunt doar voluntari, nu primesc nimic în schimb.
Bravo lor!

Și au fost multe altele, însă nu ni le mai amintim…dar le-am simțit, le-am trăit și le-am apreciat și o să le apreciem pentru totdeauna…
Te îndemn să mergi la munte, să străbați potecile munților noștri!
O să ai un sentiment plăcut de împlinire, iar peisajele ce ți se derulează în fața ochilor, oriunde te-ai afla sunt pur și simplu de vis. Nu sta în casă în weekend, lasă comoditatea și profită de natura sălbatică, de aerul curat de la munte.
Noi așa ne-am propus și pentru acest an 2016!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.