Munţii Bucegi: Traseu pentru 2 zile: Ziua 1: Bușteni – Poiana Văii Cerbului – Valea Cerbului – (retur Poiana Văii Cerbului) – Poiana Pichetul Roșu – Cabana Poiana Izvoarelor – Ziua 2: Cabana Gura Diham – Bușteni


21.11.2015
Era cam ultima ocazie pe anul 2015 de a urca pe un munte fara zapada (sau cel putin asa speram sa fie).
Desi la meteo au anuntat vreme rece, cu ploi, iar la munte chiar ninsori cu depuneri de strat, ne-am spus ca se merita sa riscam o tura, doar nu o fi zapada pana la gat.

Traseul stabilit:
– ziua 1: Busteni (885 m) – Poiana Vaii Cerbului (1320 m) – Valea Cerbului – Vf. Omu (2505 m) – Vila Octavian (locul de dormit)
– ziua 2: Vila Octavian – Cabana Padina (1525 m) – Saua Laptici (1830 m) – apoi prin apropiere de Coltii lui Barbes – La Cetate – Cota 1400 – Sinaia (800 m)

Pentru prima zi avem in fata un traseu de anduranta, urcare si iar urcare spre cel mai inalt varf din Bucegi – Vf. Omu.
Sa acorzi o atentie sporita pe acest traseu in caz de vreme rea (ceata, ploaie). Iarna este interzis. Da? Pentru cel care asculta si intelege riscul la care se supune!

La ora 09:10 eram in Busteni. Ne-am rupt imediat de grupurile de muntomani si am pornit cu avant pe traseu.

banda-galbenaTraseul marcat cu banda galbena incepe din Gara Busteni si continua spre Gura Diham, de fapt tot traseul pana la Omu este marcat cu aceeasi banda galbena. Mai multe detalii despre aceasta portiune de traseu gasesti si in postarea Munţii Bucegi: Traseu pentru o zi: Bușteni – Cabana Gura Diham – Cabana Poiana Izvoarelor – Poiana Pichetul Roșu – Cabana Diham – Şaua Baiului – Azuga.

In apropiere de Gura Diham, traseul marcat cu banda galbena vireaza la stanga si intra in padure prin Plaiul Fanului. De la intrarea in padure se pot observa defrisari masive, probabil sub motivul ca acei copaci taiati sunt batrani, bolnavi sau uscati. Bineinteles ca nu doar padurea are de suferit in urma acestor defrisari masive, ci si traseele montane, care sincer nu mai sunt trasee, ci niste santuri adanci create de rotile tractoarelor si a altor vehicule ce strabat padurile. Uimitor? Deloc, suntem in Romania, tara unde se fura ca in codru, si totul se realizeaza cu acordul tuturor autoritatilor.

Sa revenim la traseu. Urca abrupt, antrenant, iti pune la incercare muschii picioarelor si rezistenta fizica si psihica.
Vremea placuta pentru aceasta zi de 21 noiembrie, nici prea rece, insa nici foarte cald, insa mersul alert te face sa renunti la jacheta de ploaie. Eram imbracat cu pantaloni, un tricou si nelipsita bluza polar.
Pe aceasta portiune de traseu ne-am intalnit cu o singura persoana, un baiat, ce cobora aproape alergand. Ne-am spus: Ce usor e la vale!

img-20151122-wa0066

img-20151122-wa0068

Am vazut in partea dreapta Cabana Poiana Izvoarelor (culmea a fost ca aveam sa ne ducem spre ea, insa mai avem pana ajungem acolo), ceea ce insemna ca eram in apropiere de Poiana Vaii Cerbului. Mi-am uitat acasa carnetelul in care imi notez timpii, astfel ca nu am prea tinut cont de ei.

Ajunsi la Poiana Vaii Cerbului am fotografiat marcajele spre Valea Cerbului – Vf. Omu.
Pe site-ul Cabanei Omu (http://www.cabana-omu.ro) este scrisa urmatoarea specificatie: „Cabana Omu este inchisa pana in Mai/Iunie 2016.” Si daca imi amintesc bine in Poiana Costilei era un astfel de marcaj, pe care scria ca in perioada 01.11 – 30.04, Cabana Omu este INCHISA, iar acest traseu INTERZIS. Noi totusi am riscat cu speranta ca nu o sa fie atat de multa zapada.
Ce nu am inteles: De ce pe indicatoare sunt scrisi timpi diferiti?

20151121_104408

20151121_104414

Traseul continua sa urce, stancile isi fac aparitia, pietre si bucati mari de stanca ce te chinuie si te storc de puteri la fiecare pas. Ne-au ajuns din urma 3 baieti, pe care i-am vazut si in tren. Am schimbat cateva cuvinte cu ei, spuneau ca vor sa ajunga pe Omu, ca apoi sa coboare pe Bucsoiu – La Prepeleac – Busteni, fapt ce nu avea sa se intample. In imediata lor apropiere, am mai intalnit un grup de drumeti, format din: o fata, doi baieti si un catel, la fel nici ei nu aveau sa duca pana la capat acest traseu. Asemenea si noi.

20151121_114001

20151121_114004

20151121_114007

Cu cat inaintam, ne apropiam de un val de ceata si nori ce coborau prin Valea Cerbului, intunecand totul in jurul lor.
Marcajul este vizibil atat timp cat nu este ceata. Pe ceata, banda galbena este aproape invizibila.
Un singur sfat am sa-ti ofer cu privire la traseul de pana acum: atentie la portiunea in care traversezi o zona asemanatoare cu un rau secat, plin de stanci, asta dupa ce ai mers pe o portiune ingusta de poteca, avand in partea ta dreapta un zid de stanca, desi marcajul cu banda galbena apare in fata ta, te sfatuiesc sa continui sa urci in partea stanga, pana ajungi la o poteca, astfel eviti in a urca abrupt pe un traseu stancos si greu. Noi nu am stiut aceasta optiune si am urcat abrupt luand in fata toate stancile si ingreunandu-ne astfel ascensiunea si marind timpul petrecut pe traseu.

20151121_114610

20151121_124431

Si astfel am intrat in ceata, odata cu ceata a inceput si ploaia, apoi ca treaba sa fie completa hai si cu lapovita. Grupul doi, s-a oprit inainte de a intra in aceasta ceata deasa. In mod normal in acest punct si traseul nostru trebuia sa se incheie, iar intelegand riscul la care ne-am fi supus, trebuia sa ne intoarcem. Insa nu ne-am intors. Motivele? Poate pentru ca ne doream prea mult sa ducem la bun sfarsit acest traseu, poate pentru ca nu vroiam sa renuntam tinand cont ca cei 3 au continuat sa urce. Nu stiu. Vantul incepea sa se simta cu acei 100 de kilometri de care spuneau cei de la meteo cu o seara inainte. Odata cu urcatul in altitudine traseul devenea mai greu, marcajul era aproape imposibil de urmarit, ceata era atat de deasa incat nu reuseai sa vezi la 5 metri in fata, iar cea mai periculoasa era pojghita de gheata ce acoperea poteca. Cei trei baieti pe care i-am intalnit prima data, se intorceau, se recunosteau infranti. Adevarul era ca vantul aproape te darma, ceata, norii si iar vantul ce viscolea zapada, insemnau un singur lucru, stop si rapid cale intoarsa. Insa nu am renuntat. Am mai mers cale de vreo 15-20 minute, desi in mine aparuse un fir de teama si indoiala. Am ajuns intr-un punct unde nu am mai vazut si nici gasit traseul. Mai aveam aproximativ 40 de minute, dupa calculele mele, pana in varf. Si ce faceam de acolo? Daca traseul pe care vroiam sa-l urmam era la fel de greu si mai ales periculos datorita vremii? Nu mai doream sa riscam si astfel ca am facut si noi cale intoarsa. Era ora 14:10. Si totusi avea sa se dovedeasca a fi o decizie tardiva.

20151121_125948

20151121_125957

20151121_132820

20151121_132824

20151121_132827

Si acum pe coborare, asa cum spuneam era ora 14, extrem de tarziu, inca nu ne faceam griji pentru ceas, ci ne doream sa iesim cat mai rapid din acest amalgam periculos de fenomene ale naturii, vant puternic, ceata, gheata, zapada, ploaie, lapovita. Pe coborare am avut vreo 3-4 alunecari extrem de periculoase. Am reusit sa iesim in cele din urma din acea zona periculoasa. Era atat de ciudat, ceata inainta atat de greu spre oras, insa la nici 300 de metri mai sus, era dezlantuit iadul. I-am putut observa si pe cei 3 baieti, grupul doi nu era de vazut, probabil erau deja in oras. Si am coborat si tot coborat, nu mancasem pe traseu decat o banana si cativa biscuiti.

20151121_150553

20151121_150621

20151121_150624

20151121_153620

triunghi-rosuLa ora 16:10 eram in Poiana Vaii Cerbului. Ne facusem planul sa mergem spre Cabana Poiana Izvoarelor, traseu marcat cu triunghi rosu, nu vroiam sa coboram acum de pe munte. Problema era ca incepuse sa se intunece, padurea intunecoasa si zona salbatica, unde se stie ca este strabatuta de ursi, imi creau un purice de teama in suflet. Si am inceput sa tragem mai tare pe traseu. Ne-am intalnit cu un tip, aproximativ 40 de ani, la gat un fluier, mergea singur, cobora in Busteni. L-am intrebat cat mai avem de mers pana la Pichetul Rosu si ne-a raspuns ca aproximativ o ora si 15 minute. De fapt stiam si noi cat este de mers pana la Pichet, dar parca vroiam sa aud altceva. Am calculat rapid, o ora si 15 minute pana la Pichetul Rosu plus inca 30 de minute pana la Poiana Izvoarelor, o ora si 45 minute. Fiind deja 16:10, asta insemna ca ajungeam in jur de ora 18 la Poiana Izvoarelor, adica afara era deja bezna. Oboseala isi facea simtita prezenta, faptul ca nu am mancat. Am scos frontalele pentru a ne lumina drumul si a vedea marcajul si am tras de noi cat am putut. Ne-am oprit si am mancat un baton de ciocolata, apoi la drum, simteam cum ma prabusesc datorita durerii de stomac in combinatie cu efortul. Traseul urca si coboara, iar dupa ultima coborare abrupta (in apropiere de Poiana cu Urzici) a inceput ploaia si am intrat intr-o zona unde padurea este foarte deasa si periculoasa. Stiam ca pe timp de zi, reusisem sa ratacesc traseul in aceasta zona. Asa s-a intamplat si acum. Exact de asta mai aveam nevoie. Am cautat cu atentie pe copaci marcajul, eram atent si la zgomotele din jurul meu, speram ca ploaia sa tina departe orice salbaticiune. Cautand marcajul, am dat peste un rahat de urs. Am scos telefonul, gata sa sun la Salvamont, insa internetul nu-mi functiona pentru a cauta numarul de telefon. Aveam sa aflu mai tarziu ca numarul de telefon este simplu, insa in agitatia si teama mea nu am reusit sa realizez: 0Salvamont, adica 0725826668. Am simtit deodata un fior de gheata ce imi strabatea sira spinarii. Ne-am intors rapid la ultimul triunghi rosu, acolo unde am ratacit marcajul, afara era bezna, si am reusit sa gasim marcajul pe un copac in partea stanga, apoi am continuat. Dupa inca 10 minute, eram la Pichetul Rosu.

banda-rosieMarcajul (banda rosie) indica inca 10 minute pana la Cabana Poiana Izvoarelor. O alta teama crestea in sufletul nostru, cabana sa fie inchisa sau sa nu aiba locuri disponibile. Ne-am grabit si mai mult. Nu simteam frig sau ploaie. Ne spuneam ca daca ajungem la cabana si nu este deschisa, o sa sunam la Salvamont si o sa-i asteptam langa cabana sa ne ajute sa coboram in Busteni. Nu ca ne-ar fi fost teama de traseu, ci mai degraba teama de ce am fi putut intalni pe traseu. Nu erau decat 45 de minute pana jos la Gura Diham. Aveam toate simturile la nivel maxim. Ascultam orice fosnitura de frunze si mergeam. Am ajuns si la cabana, avea lumina, scapasem.

Am intrat in cabana, cele doua femei prezente erau uimite ca am aparut si nu e de mirare, era ora 17:40. Le-am povestit pe scurt prin ce am trecut, apoi una din ele ne-a condus in camera. Am revenit pentru a manca o ciorba de perisoare, cartofi prajiti si sa beam ceva cald. Ce gust aveau toate acestea, ce apreciere. Ne-am intors in camera, iar la ora 19 dormeam.
Peste noapte m-am trezit si m-am gandit prin cate am trecut, unde am gresit, de ce nu m-am oprit. Prea multe oricum nu sunt de spus. A fost un lant de greseli si indecizii ce au dus la situatiile in care ne-am aflat. Pentru tine cel care citesti cred ca ai inteles clar unde trebuia sa te opresti, insa trebuie sa retii ca uneori dorinta de cucerire depaseste ratiunea.

banda-rosieUrmatoarea zi, 22.11.2015, ne-am pregatit rucsacul, iar la ora 10:35 am coborat pe traseul marcat cu banda rosie ce ducea la Gura Diham. La fel, aceasta portiune de traseu este descrisa pe larg in postarea indicata in randurile de mai sus. La ora 11:15 eram la Gura Diham.

Ca si concluzie la cele intamplate in aceasta zi si motivele ce au dus la alterarea deciziilor, avem:
– dorinta de a ajunge in varf si a nu renunta stiind ca suntem in apropiere de atingerea obiectivului
– faptul ca nu am mancat si nu ne-am alimentat cu vitaminele, fara de care organismul nu poate functiona si deciziona in parametri normali
– chiar daca nu vorbim de o altitudine foarte mare, sa stiti ca si rarefierea aerului duce la alterarea deciziilor
– incapatanarea de a nu renunta atunci cand grupul de 3 baieti ne-au depasit, aflandu-ne in plina ascensiune
– si nu in cele din urma, oboseala
Poate parea exagerat ceea ce am scris, insa clar a fost un cumul de factori ce au dus la un risc ce nu trebuia sa ni-l asumam.

In vara lui 2016 promit ca acest traseu este scris la inceputul listei TO DO.

Sa aveti grija!

Va las in compania ultimelor fotografii.

20151122_081019

20151122_081222

20151122_081227

20151122_104825

20151122_104833

20151122_110257

20151122_110309

Anunțuri

Un comentariu

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s