Munţii Bucegi: Ziua 1: Moroeni – Dobreşti – Cabana şi Lacul Scropoasa – Cabana Cheile Zănoagei – Cabana şi Lacul Bolboci – Cabana Izvorul Tătarului – Cabana Padina – Hotel Peştera – Salvamont Dâmboviţa; Ziua 2: Salvamont Dâmboviţa – Refugiul Bătrâna – Vf. Bătrâna – Refugiul Strunga – Cabana Padina – Salvamont Dâmboviţa


Am intrat într-un final în concediul de odihnă mult așteptat. Așa că am organizat o excursie de 5 zile la munte. Mă și întrebam cum altfel am fi putut să ne petrecem concediul!?
Mai jos aveți toate detaliile cu privire la program, trasee, iar pe parcurs o să modific cu informații în timp real. La întoarcerea în București o să adaug și fotografiile.

Pe scurt ne facem intrarea pe scenă (eu și C.), adică pe munte, cu trenul prin orașul Târgoviște, microbuz până în Moroeni, iar apoi perpedes vreo 36 de kilometri, asta dacă Google Maps a indicat corect distanța până la Hotel Peștera (am găsit niște setări și personalizări foarte interesante ale Google Maps, iar când o să le dau de cap și sunt clare și sigure și pentru mine, promit că le adaug și aici).
Nu vă gândiți că dormim la hotel, în niciun caz, la munte suntem la munte, iar atât de multe zile le putem petrece doar la cort.
Ideea e cam așa, cortul rămâne pus lângă Salvamont Dâmbovița, iar zilele următoare vom face trasee prin împrejurimi.
Ieșirea din scenă o facem prin Șimon – Bran sau cel puțin așa dorim. O să vedem la fața locului ce ne pregătește hazardul.

Ziua 1 – 02.08.2015:

Tren până în Târgoviște:
– R- 9101 București Nord – Târgoviște 05:30 – 07:20 Clasa 2 Durată parcurs 1 oră și 50 minute

Suntem în tren, este ora 06:40, este plin de navetiști. Avem niște rucsaci imenși ca mărime și greutate, abia îi putem ridica de jos, însă hai să spun că de această dată este în regulă ținând cont de timpul pe care o să-l petrecem pe munte.
Oamenii din tren se cunoșteau, erau din sate vecine, se duceau la cumpărături sau cu alte treburi prin Târgoviște.
La ora 07:25 am ajuns în Târgoviște, cu 5 minute mai devreme decât era scris pe bilet și pe site-ul Mersul Trenurilor. Rare sunt trenurile din România care ajung mai repede la destinație, dar na că mai avem și excepții sau poate era grăbit nenea mecanicul, îi era foame, etc.

Microbuz din Târgoviște până în Moroeni:
– Grup Atyc – Str. T. Vladimirescu Nr. 86
– se merge drept de la ieșirea din gară, pe Bulevardul Regele Carol I -> stânga la prima stradă -> apoi drept pe strada Tudor Vladimirescu, iar în partea stângă se găsește autogara
– Târgoviște – Moroeni 08:00 – 09:00 – Durată parcurs 1 oră

Microbuzul oprește în centrul orașului Moroeni, nu am găsit informații cu privire la locul unde ar opri, astfel că nu rămâne decât să întrebăm din om în om până o să găsim traseul.
Am ajuns la Autogara Târgoviște și ne-am dus să ne luăm bilete, însă în loc să cer pentru Moroeni, am stâlcit numele și am spus Moroești. Doamna de la ghișeu a râs de mine, iar apoi mi-a spus că biletele se cumpără de la șofer.
La ora 08:00 am plecat. Același scenariu ca în tren, toți se cunoșteau vreme de câteva localități, ăla e copilul lui ăla, nu l-am mai văzut pe ăla de nu știu când, ăla a murit de ceva timp și alte discuții asemănătoare. Am reușit să ațipim vreo 15 minute.
Văzând că am intrat în Moroeni (ora 09:05), l-am rugat pe șofer să ne lase cât mai aproape de zona traseului montan spre Dobroești, iar am stâlcit numele, corect era de fapt Dobrești. Culmea a fost că traseul marcat cu cruce albastră începea chiar la capătul de linie al microbuzului. I-am mulțumit șoferului și am plecat la drum pentru că ne aștepta în fața un traseu extrem de lung.

crucea-albastraTraseul pentru această prima zi: Moroeni – Dobrești – Cabana Scropoasa (Lacul Scropoasa) (1205 m) – Cabana Cheile Zănoagei (1400 m) – Cabana Bolboci (Lacul Bolboci) (1460 m) – Cabana Izvorul Tătarului – Cabana Padina (1525 m) – Hotel Peștera (1610 m) – Salvamont Dâmbovița – întregul traseu este marcat cu cruce albastră.

Nu prea am ce să scriu despre porțiunea de traseu Moroeni – Dobrești. Se merge pe un drum pietruit, accesibil și cu mașina până la Dobrești, pantă ușoară spre medie. Pe tot traseul merge odată cu tine, banda suspendată ce vine de la Cariera Lespezi. Întâlnești multă zmeură, asta dacă mergi în perioada sfârșitul lui Iulie, începutul lui August.
Atenție la drumul ce se bifurcă în zona Raței. Tu îl urmezi pe cel ce coboară, cel care te va duce spre Tabăra Cerbu și în apropiere de Dobrești, Tabăra Vânători.
Am uitat să vorbesc despre vreme, era perfectă, răcoare, foarte plăcut, am avut noroc și această dată că nu am prins caniculă.
Am ajuns la Dobrești la ora 11:15. De fapt acolo era Hidrocentrala Dobrești. Peste tot ai semne cu trecerea interzisă, însă marcajul traseului se vedea pe un stâlp în interiorul hidrocentralei. Am intrat și noi pe poartă, apoi am închis-o că și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și am continuat traseul.

La ieșirea din Dobrești lăsăm în urmă drumul pietruit și intrăm pe poteca îngustă și noroioasă de pădure, ce ne duce pașii spre Cabana Scropoasa. În continuare merg cu noi banda de la cariera de piatră Lespezi și râul Ialomița. Începe să se urce abrupt, greutatea rucsacilor își face simțită prezența și suntem nevoiți să ne oprim mai des decât aș fi crezut. Atenție la potecă, este foarte îngustă, iar un pas negociat greșit te poate duce la zdrobirea de vreo stâncă din albia râului Ialomița. Pe traseu întâlnești stânci și bolovani mari de piatră ce îți îngreunează și mai mult ascensiunea. Un traseu solicitant, cu urcușuri ce te storc de putere, fără pasaje periculoase, adică fără prăpăstii și alte hăuri.
Un traseu nu foarte umblat, nu am întâlnit nici măcar o persoană, o zonă sălbatică și destul de greu accesibilă. O plăcere să mergi prin pădurea deasă, neumblată. Mergeam pe traseu cu teama urșilor din zona respectivă, celebri pentru atacurile lor asupra gospodăriilor și a animalelor domestice. Așteptam ca din clipă în clipă să fim atacați de un urs care ne considera o pradă. Din fericire nu s-a întâmplat.

La ora 13:15 eram la Lacul Scropoasa, o zonă extraordinar de frumoasă, cu lacul ce pare rupt dintr-un peisaj de basm, apa de culoarea smaraldului parcă ne amenința cu adâncurile sale. În acest punct am întâlnit și primii oameni, deși începuse să ne placă sălbăticia liniștitoare și susurul râului Ialomița ce își face loc de sute de ani prin albia stâncoasă.

În imediata apropiere a Lacului Scropoasa găsim și cabana cu același nume. La ora 13:30 eram la cabană. Am luat o pauză în care am mâncat puțin și apoi la drum.
Traseul continuă spre Campingul Cheile Zănoagei.
Deși am crezut că urcușul s-a terminat, nu este deloc așa, terenul extrem de accidentat, stâncos și rădăcinos, rucsacii foarte grei, spatele dureros, oboseala, căldura, toți acești factori ne-au îngreunat și mai mult mersul.

La ora 15:10 eram la Campingul Cheile Zanoagei.
Nori de ploaie au apărut de nicăieri. Am luat o pauză de 5-10 minute în care am făcut mișcare pentru umeri, apoi am pornit spre Cabana Cheile Zănoagei. La ora 15:25 eram în apropierea cabanei.

A urmat porțiunea de traseu până la Cabana BolbociLacul Bolboci, traseu despre care am mai scris într-o postare anterioară și nu o să mai insist cu alte detalii, ci doar fotografii. Pentru mai multe detalii privind această zonă poți accesa postarea Munţii Bucegi: Traseu pentru 2 zile: Ziua 1: Sinaia – Cota 1400 – Complex Piatra Arsă – Cabana Babele; Ziua 2: Cabana Babele – Peștera Ialomiței – Cabana Padina – Lacul Bolboci – Nucet – Cabana Valea Dorului – Cota 1400 – Sinaia.

La ora 16:55 am ajuns la Cabana Padina.
Porțiunea de traseu dintre Bolboci și Padina era aglomerată asemenea autostrăzii ce duce spre mare și totul era din cauza redeschiderii Peșterii Ialomiței – a fost în recondiționare și modernizare o lungă perioadă.
Am luat iar o pauză și apoi cu ultimile puteri, am pornit spre punctul final – Salvamont Dâmbovița.

La ora 18:40 eram la Salvamont Dâmbovița.
De la intrarea pe traseu, la ora 09:05 și până la Salvamont Dâmbovița, ora 18:40, am mers 9 ore și 35 minute.
Ajunși la Salvamont, am intrat să vorbim cu salvamontiștii dacă se poate să campăm în curte, le-am explicat că am sta vreo 4 nopți, iar în timpul zilei cortul ar rămâne în camping, iar noi am face ture prin împrejurimi. După ce s-au sfătuit între ei, au fost de acord.
Le-am mulțumit, apoi am fugit să punem cortul, nori negri de ploaie coborau din zona Babele.
Am pus cortul, ne-am spălat și am intrat în cort să mâncăm. Afară se lăsase rece, cerul era în continuare înnorat, nu plouase, însă se simțea umezeală. Băieții de la Salvamont au făcut un foc mic și au pus un ceaun în care au făcut mămăligă. La foc au fost și vreo două familii cu copilașii, care din ce am înțeles erau prieteni cu salvamontiștii. Obosiți cum erau, copilașii nu mai ascultau deloc și făceau tot felul de năzbâtii. I-am auzit la un moment dat cum țipau: „Vine ursul și mănâncă cortul!” Adevărul e că aveam șanse mari să fim mâncați de urs cu tot cu cort, era singurul cort din curtea Salvamontului.
O să încerc să descriu puțin zona în care se află Salvamontul Dâmbovița.
Ca poziționare, se află în imediata apropiere a traseului ce coboară de la Babele, traseu marcat cu cruce albastră. În interiorul Salvamontului, ce este împrejmuit de un gard din lemn de aproximativ 60-70 cm înălțime, se află clădirea Salvamontului și o mică pensiune – Piciorul Babelor. În imediata apropiere se regăsește punctul de Jandarmi Dâmbovița, Pensiunea Valea Cocorei, Pensiunea Octavian, Hotel Peștera. Dinspre Babele coboară telecabina ce are punctul de start în Bușteni.

Eram extrem de obosiți, iar la ora 23:00 am încercat să adormim, însă ca de fiecare dată când dorm la cort, toate simțurile îmi sunt active și aud, simt, orice zgomot, mișcare. Cu toate astea, a fost o noapte liniștită, câinii de la Salvamont, Brandi și Ralf, au lătrat de câteva ori, însă s-a dovedit a nu fi niciun pericol „mai sălbatic”. Nu știu cât am dormit sau dacă am adormit, însă probabil în pânda mea, am ațipit de câteva ori.

Ziua 2 – 03.08.2015:

Traseul pentru a doua zi atinge punctele:
■ Salvamont Dâmbovița – Refugiul Bătrâna (2170 m) – Vf. Bătrâna (2181 m) -> bandă albastră, triunghi roșu – 3 ore, ascensiune 603 m, coborâre 0 m, ușor/mediu
■ Refugiul Bătrâna (2170 m) – Refugiul Strunga (1893 m) -> bandă roșie – 2 ore, ascensiune 144 m, coborâre 380 m, ușor/mediu
■ Refugiul Strunga (1893 m) – Cabana Padina (1525 m) -> bandă roșie, cruce roșie – 1 oră, ascensiune 0 m, coborâre 391 m, ușor
■ Cabana Padina (1525 m) – Salvamont Dâmbovița -> cruce albastră – 45 minute, ascensiune 121 m, coborâre 56 m, ușor
Timp total 6 ore și 45 minute

Ne-am trezit în jur de 7 dimineața, poate chiar mai devreme. Îmi era dor de o dimineață de munte, când te trezești leneș, însă ieșind afară din cort în aerul răcoros și spălându-te pe față cu apă ca gheața, te înviorezi instant.
Traseul stabilit în această zi este cel de mai sus, nu l-am mai făcut până acum, însă sunt sigur că o să fie spectaculos. Vremea se prezintă în condiții perfecte, niciun nor pe cer, soare arzător, poate prea arzător.
Am mâncat, am pregătit niște rucsaci mai mici (cu o zi înainte de plecare, am trecut prin Decathlon și am cumpărat doi rucsaci de 10 litri – perfecți pentru drumețiile pe care le aveam în plan) – în care ne-am pus cele necesare (ceva de ronțăit, dulce, apă, poncho, crema de protecție solară și câteva pastile), iar la ora 10:50, după ce am pus lacătul pe cort (îmi cumpărasem un lacăt mic pentru a nu lăsa cortul cu tot cu echipamente la întâmplare, chiar dacă era în curtea Salvamontului, românul tot român rămâne), la propriu, și am plecat la drum.

triunghi-rosuTraseul pornește de la baza Piciorului Babelor, iar porțiunea Salvamont Dâmbovița – Refugiul Bătrâna este marcată cu bandă albastră/triunghi roșu.
Se urcă ușor spre stânga, pe același traseu ce te duce pe Vf. Omu, se trece printr-o mică pădure, apoi se traversează un râuleț și intri într-o zonă plină de stâne, oi, vaci și alte animale domestice ce pasc liniștite. Eu îți spun să acorzi o foarte mare atenție câinilor de la stane, periculoși, violenți, iar trecerea ta prin acea zonă să o faci în cea mai mare liniște posibilă, fără țipete și prea multe cuvinte spuse.
Revenind la traseu, întâlnești peisaje de o frumusețe uimitoare, ești înconjurat de Masivele Bătrâna și Doamnele, de jnepenii veșnic verzi și stâncile ce au luat parte și au văzut toate faptele oamenilor ce au trecut prin acele locuri, firele de apă ale Cascadei Doamnei, dar te las pe tine să vezi cu ochii tăi aceste minuni pentru că oricum nu există cuvinte în care să surprinzi frumusețea totală a naturii, sau dacă nu ajungi în această viață pe aici, măcar prin pozele de mai jos.

Astfel se tot urcă, atenție pe porțiunea de traseu în care stânca își face simțită prezența, atenție la poteca îngustă și la pietrele ascuțite și nesigure ce le întâlnești și totul o să fie bine. După această porțiune de stâncă se ajunge pe un platou unde abruptul se mai domolește.
Am văzut pe cer păsări ce răzbăteau prin iarba înaltă cu privirea ageră, repezindu-se apoi cu viteza unei săgeți spre pământ, probabil erau la vânătoare de șoareci de câmp.

banda-rosieAjunși pe platou am mers spre dreapta, pe traseul marcat cu bandă roșie, poteca ce duce la Refugiul Bătrâna.
După aproximativ 15 minute, eram la refugiu, ora 11:45. După cum se vede și în pozele de mai jos refugiul este păstrat foarte bine, iar interiorul este aproximativ curat.
Pentru cei care nu știu, refugiul este extrem de bun pe vreme nefavorabilă, însă poate fi folosit și atunci când te prinde noaptea pe traseu, iar pentru a nu risca cel mai bine e să rămâi acolo.
Nu o să scriu un istoric al refugiului, o simplă căutare pe Google și sigur găsești destule informații.
Am făcut câteva poze la refugiu, la peisajul extraordinar ce se cască în fața noastră, am vorbit cu câteva persoane care se aflau și ele lângă refugiu, iar apoi am mers spre Vf. Bătrâna, aflat în imediata apropiere.

Vremea era perfectă sau cel puțin așa o vedeam noi, un soare arzător, vântul ce bătea cu destulă putere, iar datorită efortului ne dădea o senzație plăcută de răcoare, asta pe moment. Ne-am dat cu cremă protectoare doar pe brațe și gât, deși aveam pantaloni scurți, am făcut proasta alegere de a nu ne proteja și pielea picioarelor.
Ajunși la Vf. Bătrâna 2170 m, am pus o piatră peste celelalte (așa cum este obiceiul), pentru a menține în picioare micul monument de pietre ce poate fi un important punct de reper în caz de vreme rea.

banda-rosieAm continuat traseul spre Refugiul Strunga.
Porțiunea de traseu dintre cele două refugii este superbă ca peisaje, nu foarte grea, cu urcușuri și coborâșuri, din unele zone se văd Munții Leaota și alte masive.
Atenție în continuare la câinii de la stâne, noi era să o pățim, în primă fază am crezut că sunt niște pietre, însă s-a dovedit a fi câini, chiar dacă erau la o distanță considerabilă față de noi, au pornit repezit în direcția noastră, însă am avut noroc că s-au oprit.
Pe traseul spre Strunga am mai întâlnit vreo 7-8 persoane și o cireadă de vaci ce mergea pe traseul marcat, iar la întâlnirea cu ele am fost nevoiți să le ocolim.

Aflați la ultima coborâre spre Strunga, am văzut în imediata apropiere a refugiului un grup 25 de străini pregătiți de drumeții montane românești.
Am ajuns la Refugiul Strunga la ora 13:35. Refugiul este de fapt o cabană din lemn, iar la nevoie poate fi foarte folositoare.

banda-rosieAm făcut câteva poze în această zonă, refugiului și indicatoarelor de trasee, iar apoi am pornit coborârea spre Padina, înțesată de stâne și câini.

Ne-am propus ca într-o zi să facem o legătură prin Strunga între Munții Bucegi și Munții Leaota sau invers, să intrăm prin Leaota și să ajungem în Bucegi prin Șaua Bucșa, oricum am alege, cred că este un traseu senzațional.
După încă câteva slalomuri printre câini și stâne, am ajuns cu bine la Padina, ora 14:30.

crucea-albastraÎnainte de a pleca spre Salvamont Dâmbovița, am mâncat pe o mică pajiște verde, la umbra unui brad. Nu cred că există o senzație mai plăcută și niciodată nu am apreciat aroma oricărei gustări, ca atunci când mă aflu la munte.
Ca să nu o mai lungesc pentru că oricum v-am plictisit, la ora 14:40 eram la Salvamont.

După încă vreo două ore, pielea de pe picioare începuse să ne ardă, nu mai puteam sta la soare pentru că simțeam cum pur și simplu ne frige, iar peste noapte, deși în cort era răcoare, transpiram, iar apoi ne cuprindeau frisoanele. Planul traseelor era pus în pericol.
Între timp au mai venit la Salvamont 3 corturi (4 persoane, 3 băieți și o fată), însă și-au pus corturile în afara „gardului de protecție”. Aveam să aflăm mai târziu că nu au fost de acord cei de la Salvamont să pună corturile în curte.
Mai târziu, tot în aceeași zi au mai venit un bărbat cu 2 copilași (fetiță și băiețel), prieteni cu salvamontiștii. Ei și-au pus cortul în interiorul Salvamontului. Mă mir cum de pe mine și C. ne-au lăsat să punem cortul în curtea Salvamontului, iar pe cei 4 nu.
A venit noaptea. Am stat puțin la foc alături de tipul cu cei doi copii, iar apoi am intrat în cort.
Avea să fie o noapte grea, în care abia am reușit să închidem ochii datorită arsurilor, orice mișcare pentru mine însemna durere, simțeam că pur și simplu mi se despică pielea. Și ca treaba să fie completă peste noapte am auzit mormăituri. Câinii de la Salvamont lătrau repezit, ceea ce indica o amenințare în apropiere. Mă gândeam că ursul este la corturile celor de peste gard. Am ieșit rapid din cort, în mâini țineam petarde și o brichetă. Câinii de la Salvamont stăteau lângă clădire, ceea ce însemna că de fapt am auzit lătrând alți câini. I-am repezit pe Brandi și Ralf, iar apoi am pus frontala spre zona unde s-au dus. Nu se vedea prea clar ce era, însă am aruncat o petardă. Ce vă pot spune e că am avut impresia că a fugit un urs, iar odată cu el și toți câinii. Au ieșit și cei din celelalte corturi care spuneau că și ei au auzit mormăituri, doar tipul cu copilașii spunea că au fost porci mistreți. După această întâmplare, am avut o noapte liniștită.

Ziua 3 – 04.08.2015:

Pentru această zi am anulat traseul pe care urma să-l facem, ne-am împrietenit cu cei de la Salvamont și i-am ajutat să aranjeze niște lemne. Cei mici s-au dat cu tiroliana. Am făcut poze la niște ciuperci, în principiu ne-am făcut de lucru pe lângă Salvamont, nu puteam să stăm o secundă sub razele soarelui.
Traseul programat era: Salvamont Dâmbovița – Cabana Omu – Refugiul Bătrâna – Salvamont Dâmbovița: timp total 8 ore
L-am întrebat pe un salvamontist dacă are ceva cu care să ne trateze arsurile provocate de soare și ne-a invitat în camera de tratament. Ne-a sprayat arsurile cu Oximed, era singura metodă de tratare. Astfel am văzut pentru prima dată interiorul unui salvamont. Pe pereți erau atârnate fotografii cu membrii echipei, interiorul era curat, multe perechi de ghete pentru munte etc.
Astfel a trecut și cea de-a treia zi, lenevind la cort, arși pe picioare asemenea unor torțe.
Pe seară, lângă cele 3 corturi din afara Salvamontului a mai venit un tip cu un cort, încălțat în teniși, povestea lui pe larg aveam să i-o aflăm în următoarea zi.
Noaptea a fost liniștită, fără urși sau alte vietăți sălbatice.

Ziua 4 – 05.08.2015:

Eram și mai convinși că nu o să mai reușim să facem prea multe trasee în zilele pe care aveam să le mai stăm, arsurile pielii nu păreau că o să se vindece prea rapid, iar expunerea la soare nu putea decât să agraveze lucrurile. Astfel că și cea de-a patra zi a fost una fără prea multă activitate.
Dimineața a fost înnorată și ploioasă, însă în jur de ora 11 norii s-au împrăștiat, iar ploaia a fost înlocuită de o căldură sufocantă.
Tipul încălțat în teniși a plecat cu câteva minute înainte să înceapă ploaia, însă sunt convins că l-a prins pe drum și l-a udat la tenișii lui de firmă.

Traseul programat era: Salvamont Dâmbovița – Complex Piatra Arsă – Cabana Caraiman (prin Brâna Mare) – Crucea Eroilor – Cabana Babele – Salvamont Dâmbovița: timp total 6 ore și 30 minute

Totuși am zis că pentru a nu sta degeaba, să-i facem o vizită Peșterii Ialomița, așa cum am mai spus, proaspăt modernizată.
Însă ne-am spus că nu dorim să ajungem la peștera pe traseul standard, ci mai bine să încercăm pe albia plină de bolovani imenși și greu accesibilă a râului din apropierea Salvamontului. În plus, drumul ales era răcoros și umbros, tocmai bun pentru pielea noastră sângerie de arsuri. Zis și făcut, am plecat la drum. La început totul era ușor, însă albia râului devine mai sălbatică, ascundea grote adânci în stâncile ce o înconjoară, în care cu ușurință putea fi ascuns un urs sau un porc mistreț. Înaintam cu teamă, cu sărituri, atenție și tot felul de trucuri. Și totuși am făcut cale întoarsă, ne-am gândit că pană aici am înaintat, însă nu știam dacă o să reușim să trecem de toate obstacolele, iar apoi nu aveam siguranța că ne mai putem întoarce.
Am revenit la Salvamont și am pornit pe traseul standard ce ducea la Peștera Ialomiței.
Biletul de vizitare costă 10.00 lei pentru adulți și 5.00 lei pentru copii. Peștera era extrem de modernizată, podețele, scările, luminile, toate erau noi, însă sincer nu-mi place, preferam să aibă o tentă mai sălbatică, mai veche.
Mai jos am pus două fotografii pe care le-am făcut în interiorul peșterii, prima este înainte de modernizare, iar cea de-a doua de acum, după modernizare. Să nu credeți că prima fotografie este copiată, drepturile de autor îmi aparțin în totalitate, fotografia este luată de pe contul meu de alpinet.org.

Deși interiorul peșterii era modernizat, românul tot sălbatic a rămas, în zona peșterii numită parcă „Galeria Apelor”, o femeie era cățărată la propriu pe o stâncă și își umplea sticle de 2 litri. De ce ai face așa ceva? Stânca pe care stătea era umedă, alunecoasă, la o mică neatenție putea aluneca și răni foarte grav. În plus nu puteai să faci o poză fără să prinzi în cadru și maimuța cățărată.
După ce am terminat vizita, ne-am întors la cort.
Am adunat cu puștii de la Salvamont lemne pentru un foc de tabără, iar în jur de ora 21 l-am aprins. A fost spectaculos, un foc mare, i-am chemat și pe cei care stăteau peste gard, cei din Constanța. Ne-au povestit de tipul ce i-a vizitat aseară, că în prima fază s-au și speriat când s-au trezit cu cortul pus lângă ei, apoi că a început să vorbească cu ei, să le povestească că s-a certat cu prietena, că este din Iași și a plecat la mare, apoi a ajuns la munte. Ne-am amuzat până târziu pe seama lui, am povestit diverse întâmplări, apoi ne-am dus fiecare la cortul lui.
Noaptea a fost liniștită, am auzit câteva grohăituri, probabil porci mistreți.

Ziua 5 – 06.08.2015:

În această zi urma să plecăm, nu mai avea rost să stăm.
Am strâns cortul, iar în jurul orei 12 am plecat cu tipul din București cu mașina. Urma să ne lase în Sinaia, iar el să-și continue drumul spre Predeal.
Am ajuns în Sinaia, i-am mulțumit, iar apoi am luat trenul spre București.

Îmi pare rău că nu am reușit să ducem la bun sfârșit toate traseele pe care ni le-am propus.
Pe viitor am învățat ca niciodată să nu lipsească din rucsac crema pentru protecție solară. Te sfătuiesc la fel și pe tine.

Să aveți Poteci Însorite, însă atenție, prea mult soare nu face bine! 🙂

2 comentarii

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.