Munţii Bucegi: Ziua 1: Moroeni – Dobreşti – Cabana şi Lacul Scropoasa – Cabana Cheile Zănoagei – Cabana şi Lacul Bolboci – Cabana Izvorul Tătarului – Cabana Padina – Hotel Peştera – Salvamont Dâmboviţa; Ziua 2: Salvamont Dâmboviţa – Refugiul Bătrâna – Vf. Bătrâna – Refugiul Strunga – Cabana Padina – Salvamont Dâmboviţa


Am intrat intr-un final in concediul de odihna mult asteptat. Asa ca am organizat o excursie de 5 zile la munte. Ma si intrebam cum altfel am fi putut sa ne petrecem concediul!?
Mai jos aveti toate detaliile cu privire la program, trasee, iar pe parcurs o sa modific cu informatii in timp real. La intoarcerea in Bucuresti o sa adaug si fotografiile.

Pe scurt ne facem intrarea pe scena (eu si Corina), adica pe munte, cu trenul prin orasul Targoviste, microbuz pana in Moroeni, iar apoi perpedes vreo 36 de kilometri, asta daca Google Maps a indicat corect distanta pana la Hotel Pestera (am gasit niste setari si personalizari foarte interesante ale Google Maps, iar cand o sa le dau de cap si sunt clare si sigure si pentru mine, promit ca le adaug si aici).
Nu va ganditi ca dormim la hotel, in niciun caz, la munte suntem la munte, iar atat de multe zile, le putem petrece doar la cort.
Ideea e cam asa, cortul ramane pus langa Salvamont Dambovita, iar zilele urmatoare vom face trasee prin imprejurimi.
Iesirea din scena o facem prin Simon – Bran sau cel putin asa dorim. O sa vadem la fata locului ce ne pregateste hazardul.

Ziua 1 – 02.08.2015:

Tren pana in Targoviste:
R- 9101 Bucuresti Nord – Tirgoviste 05:30 – 07:20 Clasa 2 Durata parcurs 1 ora si 50 minute

Suntem in tren, este ora 06:37, este plin de navetisti. Avem niste rucsaci imensi ca marime si greutate, abia ii putem ridica de jos, insa hai sa spun ca de aceasta data este in regula tinand cont de timpul pe care o sa-l petrecem pe munte.
Oamenii din tren se cunosteau, erau din sate vecine, se duceau la cumparaturi sau cu alte treburi prin Targoviste.
La ora 07:25 am ajuns in Targoviste, cu 5 minute mai devreme decat era scris pe bilet si in Mersul Trenurilor. Rare sunt trenurile din Romania care ajung mai repede la destinatie, dar na ca mai avem si exceptii sau poate era grabit nenea mecanicul, ii era foame, etc.

Microbuz din Targoviste pana in Moroeni:
Grup Atyc – Str.T.Vladimirescu Nr.86
– se merge drept de la iesirea din gara, pe Bulevardul Regele Carol I -> stanga la prima strada -> apoi drept pe strada Tudor Vladimirescu, iar in partea stanga se gaseste autogara
Targoviste – Moroeni 08:00 – 09:00 Durata parcurs 1 ora

Microbuzul opreste in centrul orasului Moroeni, nu am gasit informatii cu privire la locul unde ar opri, astfel ca nu ramane decat sa intrebam din om in om pana o sa gasim traseul.
Am ajuns la Autogara Targoviste si ne-am dus sa ne luam bilete, insa in loc sa cer pentru Moroeni, am stalcit numele si am spus Moroesti. Doamna de la ghiseu a ras de mine, iar apoi mi-a spus ca biletele se cumpara de la sofer.
La ora 08:00 am plecat. Acelasi scenariu ca in tren, toti se cunosteau vreme de cateva localitati, ala e copilul lui ala, nu l-am mai vazut pe ala de nu stiu cand, ala a murit de ceva timp si alte discutii asemanatoare. Am reusit sa atipim vreo 15 minute.
Vazand ca am intrat in Moroeni (ora 09:06), l-am rugat pe sofer sa ne lase cat mai aproape de zona traseului montan spre Dobroiesti, iar am stalcit numele, corect era de fapt Dobresti. Culmea a fost ca traseul marcat cu cruce albastra incepea chiar la capatul de linie al microbuzului. I-am multumit soferului si am plecat la drum pentru ca ne astepta in fata un traseu extrem de lung.

crucea-albastraTraseul pentru aceasta prima zi: Moroeni – Dobresti – Cabana Scropoasa (Lacul Scropoasa) (1205 m) – Cabana Cheile Zanoagei (1400 m) – Cabana Bolboci (Lacul Bolboci) (1460 m) – Cabana Izvorul Tatarului – Cabana Padina (1525 m) – Hotel Pestera (1610 m) – Salvamont Dambovita – intregul traseu este marcat cu cruce albastra.

Nu am ce sa scriu foarte mult despre portiunea de traseu Moroeni – Dobresti. Se merge pe un drum pietruit, accesibil si cu masina pana la Dobresti, panta usoara spre medie. Pe tot traseul merge odata cu tine, suspendata, banda suspendata ce vine de la Cariera Lespezi. Intalnesti multa zmeura, asta daca mergi in perioada sfarsitul lui Iulie, inceputul lui August.
Atentie la drumul ce se bifurca in zona Ratei. Tu il urmezi pe cel ce coboara, cel care te va duce spre Tabara Cerbu si in apropiere de Dobresti, Tabara Vanatori.
Am uitat sa vorbesc despre vreme, era perfecta, racoare, foarte placut, am avut noroc si aceasta data ca nu am prins canicula.
Am ajuns la Dobresti la ora 11:15. De fapt acolo era Hidrocentrala Dobresti. Peste tot ai semne de interzisa trecerea, insa marcajul traseului se vedea pe un stalp in interiorul hidrocentralei. Am intrat si noi pe poarta, apoi am inchis-o ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si am continuat traseul.

20150802_111228

La iesirea din Dobresti lasam in urma drumul pietruit si intram pe poteca ingusta si noroioasa de padure, ce ne duce pasii spre Cabana Scropoasa. In continuare merg cu noi banda de la cariera de piatra Lespezi si raul Ialomita. Incepe sa se urce abrupt, greutatea rucsacilor isi face simtita prezenta, si suntem nevoiti sa ne oprim mai des decat as fi crezut. Atentie la poteca, este foarte ingusta, iar un pas negociat gresit te poate duce la zdrobirea de vreo stanca din albia raului Ialomita. Pe traseu intalnesti stanci si bolovani mari de piatra ce iti ingreuneaza si mai mult ascensiunea. Un traseu solicitant, cu urcusuri ce te storc de putere, fara pasaje periculoase, adica fara prapastii si alte hauri.
Un traseu nu foarte umblat, nu am intalnit nici macar o persoana, o zona salbatica si destul de greu accesibila. O placere sa mergi prin padurea deasa, neumblata. Mergeam pe traseu cu teama ursilor din zona respectiva, celebri pentru atacurile lor asupra gospodariilor si a animalelor domestice. Asteptam ca din clipa in clipa sa fim atacati de un urs care ne considere o prada. Din fericire, nu s-a intamplat.

20150802_112733

La ora 13:17 eram la Lacul Scropoasa, o zona extraordinar de frumoasa, cu lacul ce pare rupt dintr-un peisaj de basm, apa sa de un verde smarald parca ne ameninta cu adancurile sale. In acest punct am intalnit si primii oameni, desi incepuse sa ne placa salbaticia linistitoare si susurul raului Ialomita ce isi face loc de sute de ani prin albia stancoasa.

20150802_131746

20150802_132000

In imediata apropiere a Lacului Scropoasa gasim si cabana cu acelasi nume. La ora 13:29 eram la cabana. Am luat o pauza in care am mancat putin si apoi la drum.
Traseul continua spre Camping-ul Cheile Zanoagei.
Desi am crezut ca urcusul s-a terminat, nu este deloc asa, terenul extrem de accidentat, stancos si radacinos, rucsacii foarte grei, spatele dureros, oboseala, caldura, toti acesti factori ne-au ingreunat si mai mult mersul.

20150802_134045

La ora 15:11 eram la Camping-ul Cheile Zanoagei.
Nori de ploaie au aparut ca de nicaieri. Am luat o pauza de 5-10 minute in care am facut miscare pentru umeri, apoi am pornit spre Cabana Cheile Zanoagei. La ora 15:25 eram in apropierea cabanei.

20150802_151923

20150802_151249

A urmat portiunea de traseu pana la Cabana Bolboci, Lacul Bolboci, traseu despre care am mai scris intr-o postare anterioara si nu o sa mai insist cu alte detalii, ci doar fotografii. Pentru mai multe detalii privind aceasta zona poti accesa postarea Munţii Bucegi: Traseu pentru 2 zile: Ziua 1: Sinaia – Cota 1400 – Complex Piatra Arsă – Cabana Babele – Ziua 2: Peștera Ialomiței – Cabana Padina – Lacul Bolboci – Nucet – Cabana Valea Dorului – Cota 1400 – Sinaia.

20150802_170754

20150802_170807

La ora 16:55 am ajuns la Cabana Padina.
Portiunea de traseu dintre Bolboci si Padina era aglomerata asemenea autostrazii ce duce spre mare, si totul se datoreaza redeschiderii Pesterii Ialomitei – a fost o lunga perioada de timp in reconditionare si modernizare.
Am luat iar o pauza si apoi cu ultimile puteri, am pornit spre punctul final – Salvamont Dambovita.

La ora 18:40 eram la Salvamont Dambovita.
De la intrarea pe traseu, la ora 09:06 si pana la Salvamont Dambovita, ora 18:40, am mers 9 ore si 34 minute.
Ajunsi la Salvamont, am intrat sa vorbim cu salvamontistii daca se poate sa campam in curte, le-am explicat ca am sta vreo 4 nopti, iar in timpul zilei cortul ar ramane in camping, iar noi am face ture prin imprejurimi. Dupa ce s-au sfatuit intre ei, au fost de acord.
Le-am multumit, apoi am fugit sa punem cortul, nori negri de ploaie coborau din zona Babele.
Am pus cortul, ne-am spalat si am intrat in cort sa mancam. Afara se lasase rece, cerul era in continuare innorat, nu plouase, insa se simtea umezeala. Baietii de la Salvamont au facut un foc mic si au pus un ceaun in care au facut mamaliga. La foc au fost si vreo doua familii cu copilasii, care din ce am inteles, erau prieteni cu salvamontistii. Obositi cum erau, copilasii nu mai ascultau deloc si faceau tot felul de nazbatii. I-am auzit la un moment dat cum tipau: „Vine ursul si mananca cortul!” Adevarul e ca aveam sanse mari sa fim mancati de urs cu tot cu cort, era singurul cort din curtea Salvamontului.
O sa incerc sa descriu putin zona in care se afla Salvamontul Dambovita.
Ca pozitionare, se afla in imediata apropiere a traseului ce coboara de la Babele, traseu marcat cu cruce albastra. In interiorul Salvamontului, ce este imprejumit de un gard din lemn de aproximativ 60-70 cm inaltime, se afla cladirea Salvamontului si o mica pensiune – Piciorul Babelor. In imediata apropiere se regaseste punctul de Jandarmi Dambovita, Pensiunea Valea Cocorei, Pensiunea Octavian, Hotel Pestera. Dinspre Babele coboara telecabina ce are punctul de start in Busteni.

Eram extrem de obositi, iar la ora 23 am incercat sa adormim, insa ca de fiecare data cand dorm la cort, toate simturile imi sunt active si aud, simt, orice zgomot, miscare. Cu toate astea, a fost o noapte linistita, cainii de la Salvamont, Brandi si Ralf, au latrat de cateva ori, insa s-a dovedit a nu fi niciun pericol „mai salbatic”. Nu stiu cat am dormit sau daca am adormit, insa probabil in panda mea, am atipit de cateva ori.

20150803_193225

20150803_193247

20150803_193319

20150803_193328

Ziua 2 – 03.08.2015:

Traseul pentru a doua zi atinge punctele:
Salvamont Dambovita – Refugiul Batrana (2170 m) – Vf. Batrana (2181 m) -> banda albastra, triunghi rosu – 3 ore, ascensiune 603 m, coborare 0 m, usor/mediu
■ Refugiul Batrana (2170 m) – Refugiul Strunga (1893 m) -> banda rosie – 2 ore, ascensiune 144 m, coborare 380 m, usor/mediu
■ Refugiul Strunga (1893 m) – Cabana Padina (1525 m) -> banda rosie, cruce rosie – 1 ora, ascensiune 0 m, coborare 391 m, usor
■ Cabana Padina (1525 m) – Salvamont Dambovita -> cruce albastra – 45 minute, ascensiune 121 m, coborare 56 m, usor
Timp total 6 ore si 45 minute

Ne-am trezit in jur de 7 dimineata, poate chiar mai devreme. Imi era dor de o dimineata de munte, cand te trezesti lenes, insa iesind afara din cort in aerul racoros si spalandu-te pe fata cu apa ca gheata, te inviorezi instant.
Traseul stabilit in aceasta zi este cel de mai sus, nu l-am mai facut pana acum, insa sunt sigur ca o sa fie spectaculos. Vremea se prezinta in conditii perfecte, soare, niciun nor pe cer, soare arzator, poate prea arzator.
Am mancat, am pregatit niste rucsaci mai mici (cu o zi inainte de plecare, am trecut prin Decathlon si am cumparat doi rucsaci de 10 litri – perfecti pentru drumetiile pe care le aveam in plan) – in care ne-am pus cele necesare (ceva de rontait, dulce, apa, poncho, crema de protectie solara si cateva pastile), iar la ora 10:50, dupa ce am pus lacatul pe cort (imi cumparasem un lacatel mic pentru a nu lasa cortul cu tot cu echipamente la intamplare, chiar daca era in curtea Salvamontului, romanul tot roman ramane), la propriu, si am plecat la drum.

triunghi-rosuTraseul porneste de la baza Piciorului Babelor, iar portiunea Salvamont Dambovita – Refugiul Batrana este marcata cu banda albastra/triunghi rosu.
Se urca usor spre stanga, pe acelasi traseu ce te duce pe Vf. Omu, se trece printr-o mica padure, apoi se traverseaza un raulet si intri intr-o zona plina de stane, oi, vaci si alte animale domestice ce pasc linistite. Eu iti spun sa acorzi o foarte mare atentie cainilor de la stane, periculosi, violenti, iar trecerea ta prin acea zona sa o faci in cea mai mare liniste posibila, fara tipete si prea multe cuvinte spuse.
Revenind la traseu, intalnesti peisaje de o frumusete uimitoare, esti inconjurat de Masivele Batrana si Doamnele, de jnepenii vesnic verzi si stancile ce au luat parte si au vazut toate faptele oamenilor ce au trecut prin acele locuri, firele de apa ale Cascadei Doamnei, dar te las pe tine sa vezi cu ochii tai aceste minuni pentru ca oricum nu exista cuvinte in care sa surprinzi frumusetea totala a naturii, sau daca nu ajungi in aceasta viata pe aici, macar prin pozele de mai jos.

20150803_100638

20150803_101123

20150803_101202

20150803_103443

20150803_104901

img-20150815-wa0071

Astfel se tot urca, atentie pe portiunea de traseu in care stanca isi face simtita prezenta, atentie la poteca ingusta si la pietrele ascutite si nesigure ce le intalnesti si totul o sa fie bine. Dupa aceasta portiune de stanca se ajunge pe un platou unde abruptul se mai domoleste.
Am vazut pe cer pasari ce razbateau prin iarba inalta cu privirea agera, repezindu-se apoi cu viteza unei sageti spre pamant, probabil erau la vanatoare de soareci de camp.

banda-rosieAjunsi pe platou am mers spre dreapta, pe traseul marcat cu banda rosie, poteca ce duce la Refugiul Batrana.
Dupa aproximativ 15 minute, eram la refugiu, ora 11:45. Dupa cum se vede si in pozele de mai jos este pastrat foarte bine, iar interioriorul este aproximativ curat.
Pentru cei care nu stiu, refugiul este extrem de bun pe vreme nevaforabila, insa poate fi folosit si atunci cand te prinde noaptea pe traseu, iar pentru a nu risca cel mai bine e sa ramai acolo.
Nu o sa scriu un istoric al refugiului, o simpla cautare pe Google si sigur gasesti destule informatii.
Am facut cateva poze la refugiu, la peisajul extraordinar ce se casca in fata noastra, am vorbit cu cateva persoane care se aflau si ele langa refugiu, iar apoi am mers spre Vf. Batrana, aflat in imediata apropiere.

20150803_114747

img-20150815-wa0038

20150803_114726

Vremea era perfecta sau cel putin asa o vedeam noi, un soare arzator, vantul ce batea cu destula putere, iar datorita efortului ne crea o senzatie placuta de racoare, asta pe moment. Ne-am dat cu crema protectoare doar pe brate si gat, desi aveam pantaloni scurti, am facut proasta alegere de a nu ne proteja si pielea picioarelor.
Ajunsi la Vf. Batrana 2170 m, asa cum este obiceiul, am pus o piatra peste celelalte, pentru a mentine in picioare micul monument de pietre ce poate fi un important punct de reper in caz de vreme rea.

20150803_120424

banda-rosieAm continuat traseul spre Refugiul Strunga.
Portiunea de traseu dintre cele doua refugii este superba ca peisaje, nu foarte grea, cu urcusuri si coborasuri, din unele zone se vad Muntii Leaota si alte masive.
Atentie in continuare la cainii de la stane, noi era sa o patim, in prima faza am crezut ca sunt niste pietre, insa s-a dovedit a fi caini, chiar daca erau la o distanta considerabila fata de noi, au pornit repezit in directia noastra, insa am avut noroc ca s-au oprit.
Pe traseul spre Strunga am mai intalnit vreo 7-8 persoane si o cireada de vaci ce mergea pe traseul marcat, iar la intalnirea cu ele am fost nevoiti sa le ocolim.

20150803_121315

20150803_121321

20150803_131655

Aflati la ultima coborare spre Strunga, am vazut in imediata apropiere a refugiului un grup 25 de straini pregatiti de drumetii montane romanesti.
Am ajuns la Refugiul Strunga la ora 13:33. Refugiul este de fapt o cabana din lemn, iar la nevoie poate fi foarte folositoare.

banda-rosieAm facut cateva poze in aceasta zona, refugiului si indicatoarelor de trasee, iar apoi am pornit coborarea spre Padina, intesata de stane si caini.

20150803_133705

20150803_133457

20150803_133508

20150803_133549

20150803_133601

Ne-am propus ca intr-o zi sa facem o legatura prin Strunga intre Muntii Bucegi si Muntii Leaota sau invers, sa intram prin Leaota si sa ajungem in Bucegi prin Saua Bucsa, oricum am alege, cred ca este un traseu senzational.
Dupa inca cateva slalomuri printre caini si stane, am ajuns cu bine la Padina, ora 14:28.

20150803_143115

crucea-albastraInainte de a pleca spre Salvamont Dambovita, am mancat pe o mica pajiste verde, la umbra unui brad. Nu cred ca exista o senzatie mai placuta si niciodata nu am apreciat aroma oricarei gustari, ca atunci cand ma aflu la munte.
Ca sa nu o mai lungesc pentru ca oricum v-am plictisit, la ora 14:40 eram la Salvamont.

Dupa inca vreo doua ore, pielea de pe picioare deja incepea sa ne arda, nu mai puteam sta la soare pentru ca simteam cum pur si simplu ne frige, iar peste noapte, desi in cort era racoare, transpiram, iar apoi ne cuprindeau frisoanele. Planul traseelor era pus in pericol.
Intre timp au mai venit la Salvamont 3 corturi (4 persoane, 3 baieti si o fata), insa si-au pus corturile in afara gardului „de protectie”. Aveam sa aflam mai tarziu ca nu au fost de acord cei de la Salvamont sa puna corturile in curte.
Mai tarziu, tot in aceeasi zi au mai venit un barbat cu 2 copilasi (fetita si baietel), prieteni cu salvamontistii. Ei si-au pus cortul in interiorul Salvamontului. Ma mir cum de pe mine si Corina ne-au lasat sa punem cortul in curtea Salvamontului, iar pe cei 4 nu.
A venit noaptea. Am stat putin la foc alaturi de tipul cu cei doi copii, iar apoi am intrat in cort.
Avea sa fie o noapte grea, in care abia am reusit sa inchidem ochii datorita arsurilor, orice miscare pentru mine insemna durere, simteam ca pur si simplu mi se despica pielea. Si ca treaba sa fie completa peste noapte am auzit mormaituri, cainii de la Salvamont latrau repezit, ceea ce indica o amenintare in apropiere. Ma gandeam ca ursul este la corturile celor de peste gard. Am iesit rapid din cort, in maini tineam petarde si o bricheta. Cainii de la Salvamont stateau langa cladire, ceea ce insemna ca de fapt pe alti caini i-am auzit latrand. I-am repezit pe Brandi si Ralf, iar apoi am pus frontala spre zona unde s-au dus. Nu se vedea prea clar ce era, insa am aruncat o petarda. Ce va pot spune e ca am avut impresia ca a fugit un urs, iar odata cu el si toti cainii. Au iesit si cei din celelalte corturi care spuneau ca si ei au auzit mormaituri, doar tipul cu copilasii spunea ca au fost porci mistreti. Dupa aceasta intamplare, am avut o noapte linistita.

Ziua 3 – 04.08.2015:

Pentru aceasta zi am anulat traseul pe care urma sa-l facem, ne-am imprietenit cu cei de la Salvamont si i-am ajutat sa aranjeze niste lemne. Cei mici s-au dat cu tiroliana. Am facut poze la niste ciuperci, in principiu ne-am facut de lucru pe langa Salvamont, nu puteam sa stam o secunda sub razele soarelui.
Traseul programat era: Salvamont Dambovita – Cabana Omu – Refugiul Batrana – Salvamont Dambovita: timp total 8 ore
L-am intrebat pe un salvamontist daca are ceva cu care sa ne trateze arsurile provocate de soare si ne-a invitat in camera de tratament. Ne-a sprayat arsurile cu Oximed, era singura metoda. Astfel am vazut pentru prima data interiorul unui salvamont. Pe pereti erau atarnate fotografii cu membrii echipei de salvare, interiorul era curat, multe perechi de ghete pentru munte etc.
Astfel a trecut si cea de-a treia zi, lenevind la cort, arsi pe picioare asemenea unor torte.
Pe seara, langa cele 3 corturi din afara Salvamontului a mai venit un tip cu un cort, incaltat in tenesi, povestea lui pe larg aveam sa i-o aflam in urmatoarea zi.
Noaptea a fost linistita, fara ursi sau alte vietati salbatice.

20150804_131652

20150804_131707

20150804_132419

Ziua 4 – 05.08.2015:

Eram si mai convinsi ca nu o sa mai reusim sa facem prea multe trasee in zilele pe care aveam sa le mai stam, arsurile pielii nu pareau ca o sa se vindece prea rapid, iar expunerea la soare nu putea decat sa agraveze lucrurile. Astfel ca si cea de-a patra zi a fost una fara prea multa activitate.
Dimineata a fost innorata si ploioasa, insa in jur de ora 11 norii s-au imprastiat, iar ploaia a fost inlocuita de o caldura sufocanta.
Tipul incaltat in tenesi a plecat cu cateva minute inainte sa inceapa ploaia, insa sunt convins ca l-a prins pe drum si l-a udat la tenesii lui de firma.

Traseul programat era: Salvamont Dambovita – Complex Piatra Arsa – Cabana Caraiman (prin Brana Mare) – Crucea Eroilor – Cabana Babele – Salvamont Dambovita: timp total 6 ore si 30 minute

Totusi am zis ca pentru a nu sta degeaba, sa-i facem o vizita Pesterii Ialomita, asa cum am mai spus, proaspat modernizata.
Insa ne-am spus ca nu dorim sa ajungem la Pestera pe traseul standard, ci mai bine sa incercam pe albia plina de bolovani imensi si greu accesibila a raului din apropierea Salvamontului. In plus, drumul ales era racoaros si umbros, tocmai bun pentru pielea noastra sangerie de arsuri. Zis si facut, am plecat la drum. La inceput totul era usor, insa albia raului se salbaticea, ascundea grote adanci in stancile ce o inconjurau, in care cu usurinta putea fi ascuns un urs sau un porc mistret. Inaintam cu teama, cu sarituri, atentie si tot felul de trucuri. Si totusi am facut cale intoarsa, ne-am gandit ca pana aici am inaintat, insa nu stiam daca o sa reusim sa trecem de toate obstacolele, iar apoi nu aveam siguranta ca ne mai putem intoarce.
Am revenit la Salvamont si am pornit pe traseul standard ce ducea la Pestera Ialomitei.
Biletul de intrare pentru vizitare este de 10 lei pentru adulti si 5 lei pentru copii. Pestera era extrem de modernizata, podetele, scarile, luminile, toate erau noi, insa sincer nu-mi placea, preferam sa aiba o tenta mai salbatica, mai veche.
Mai jos am pus doua fotografii pe care le-am facut in interiorul pesterii, prima este inainte de modernizare, iar cea de-a doua de acum, dupa modernizare. Sa nu credeti ca prima fotografie este copiata, drepturile de autor imi apartin in totalitate, fotografia este luata de pe contul meu de alpinet.org.

ytyymge4yte4ode5yjm2nwu3nmqzntlmownlmjnhymfoto_61047

20150805_141304

Desi interiorul pesterii era modernizat, romanul tot salbatic a ramas, in zona pesterii numita parca „Galeria Apelor”, o femeie era catarata la propriu pe o stanca si isi umplea sticle de 2 litri. De ce ai face asa ceva? Stanca pe care statea era umeda, alunecoasa, la o mica neatentie putea aluneca si rani foarte grav. In plus nu puteai sa faci o poza fara sa prinzi in cadru si maimuta catarata.
Dupa ce am terminat vizita, ne-am intors la cort.
Am adunat cu pustii de la Salvamont lemne pentru un foc de tabara, iar in jur de ora 21 l-am aprins. A fost spectaculos, un foc mare, i-am chemat si pe cei care stateau peste gard, cei din Constanta. Ne-au povestit de tipul ce i-a vizitat aseara, ca in prima faza s-au si speriat cand deodata s-au trezit cu cortul pus langa ei, apoi ca a inceput sa vorbeasca cu ei, sa le povesteasca ca s-a certat cu prietena, ca este din Iasi si a plecat la mare, apoi a ajuns la munte. Ne-am amuzat pana tarziu pe seama lui, am povestit diverse intamplari, iar apoi ne-am dus fiecare la cortul lui.
Noaptea a fost linistita, am auzit cateva grohaituri, probabil porci mistreti.

img-20150815-wa0001

img-20150815-wa0006

Ziua 5 – 06.08.2015:

In aceasta zi urma sa plecam, nu mai avea rost sa stam.
Am strans cortul, iar in jur de ora 12 am plecat cu tipul din Bucuresti cu masina si copilasii. Urma sa ne lase in Sinaia, iar el sa-si continue drumul spre Predeal.
Am ajuns in Sinaia, i-am multumit, iar apoi am luat trenul spre Bucuresti.

Imi pare rau ca nu am reusit sa ducem la bun sfarsit toate traseele pe care ni le-am propus.
Pe viitor am invatat ca niciodata sa nu lipseasca din rucsac crema pentru protectie solara. Te sfatuiesc la fel si pe tine.

Sa aveti Poteci Insorite, insa atentie, prea mult soare nu face bine! 🙂

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s