Munţii Bucegi: Traseu pentru 2 zile: Ziua 1: Buşteni – Căminul Alpin – Poiana Coştilei – Poiana Pichetul Roşu – „La Prepeleac” – Cabana Mălăieşti – La Glăjerie – Cabana Diham; Ziua 2: Cabana Diham – La Glăjerie – Râșnov


27.06.2015
În această a patra tură pe anul 2015 am urmat un traseu de dificultate medie. Era și timpul să schimbăm modul de abordare, mai ales că ne-am intrat în ritm, avem formă fizică, rezistență, ne simțeam pregătiți pentru un traseu mai dificil.

Întins pe durata a două zile aveam de atins punctele:

● ziua 1: Bușteni (885 m) – Căminul Alpin (925 m) – Poiana Coștilei (1310 m) – Poiana Pichetul Roșu (1445 m) – „La Prepeleac” (1750 m) – Cabana Mălăiești (1720 m) – La Glăjerie – Cabana Diham (1320 m)
Traseul din această zi îl caracterizez ca fiind mediu spre dificil. Începe cu un urcuș pregătitor de la Căminul Alpin spre Poiana Coștilei și continuă în aceeași notă spre Pichetul Roșu. Avem apoi porțiunea de traseu spre Mălăiești unde se urcă o potecă accidentată, urmează o porțiune de lanțuri, scări, podețe și poteci înguste, periculoase, ce trebuie abordate cu atenție sporită. După un urcuș aproape vertical, traseul începe să coboare pe o potecă la fel de accidentată (pietre, rădăcini, stânci), urmează un alt șir de lanțuri, mai ușor de abordat, apoi ultima porțiune de coborâre. Ajunși la Cabana Mălăiești se urmează traseul de coborâre spre Valea Glăjeriei, teren accidentat, ce îți solicită la maxim mușchii și articulațiile picioarelor. Ultima porțiune de traseu, un urcuș abrupt și susținut ce pur și simplu te stoarce de ultimele puteri și te vezi ajuns în cele din urmă la Cabana Diham. Se lasă deja seara și o să dormi mai mult ca sigur fără vise după această zi.

● ziua 2: Cabana Diham (1320 m) – La Glăjerie – Râșnov
Traseul din ziua 2 începe cu o coborâre abruptă pe aceeași ultimă zonă de urcare pe care ieri aproape ți-ai dat duhul spre Valea Glăjeriei. Urmează un urcuș mediu spre zona unde vom întâlni o bifurcație de trasee: traseul ce ne duce spre Mălăiești (se lasă în partea stângă) și bineînțeles, traseul cu direcția Râșnov (partea dreaptă). Urmezi traseul spre Râșnov, unde avem o coborâre printr-o pădure deasă, poteca este îmbrățișată strâns de brazi și o vegetație bogată, ce te înspăimântă așteptând ca la orice pas să fii atacat de vreo vietate sălbatică. Părăsești pădurea și urmezi un drum neasfaltat și fără de sfârșit până în Râșnov.

Urmează descrierea pe larg și în fotografii a celor două zile de traseu.

triunghi-rosuTraseul din Gara Bușteni și până la Căminul Alpin este marcat cu triunghi roșu, însă nu prea am stat să urmăresc traseul de oraș, ci am urmat calea din rândurile de mai jos.

Am coborât din tren în Bușteni, am mers pe Bulevardul Libertății, apoi am virat la stânga pe Strada Viitorului, se continuă drept pe Strada Clăbucetului, stânga pe Strada Mărășești și iar stânga pe Strada Morarului și te vezi ajuns în cele din urmă la Căminul Alpin.

La ora 09:40 am părăsit orașul Bușteni și am intrat pe traseul de pădure.

triunghi-rosuPorțiunea de traseu cuprinsă între Căminul Alpin – Poiana Coștilei este marcată cu același triunghi roșu.

Am uitat să precizez că vremea în cursul săptămânii a fost una ploioasă, iar în pădure se simțea umezeală, pământul era ud, alocuri chiar noroios; se puteau vedea urmele torenților ce au străbătut muntele.
Traseul este plăcut, mers liniștit prin pădure. Singurele puncte de ținut minte sunt vreo 2-3 bușteni de dimensiuni considerabile ce o să fii nevoit să-i ocolești, câteva coborâri mai abrupte pe stâncă și pietriș, însă cu atenție și echipament adecvat, sigur o să fii în regulă.
Pe traseu ne-am întâlnit cu vreo 10 persoane, nu este un traseu foarte circulat.
La ora 11:00 eram la Poiana Coștilei. O zonă de vis, verde, înconjurată de pădure, te îmbie să zâmbești și să o fotografiezi.
Am parcurs această primă porțiune a traseului în o oră și 20 de minute.

triunghi-rosuContinuă marcajul cu triunghi roșu pe porțiunea de traseu Poiana Coștilei – Poiana Pichetul Roșu.

Același mers prin pădure, însă atenție la zonele prin care treci pentru că poți să dai nas în nas cu Moș Martin. Pădurea coboară lin pe versant și ursul se poate ascunde oriunde, nu întâmpină nicio piedică în a te ataca în caz de îl provoci, dacă este rănit și te consideră o amenințare sau în cel mai ghinionist caz, să fie turbat.
La ora 12:00 eram la Pichetul Roșu. La Pichet am băut puțină apă și am mâncat un fruct, apoi am pornit la drum.
Am parcurs această porțiune a traseului în fix o oră.

La ora 12:15 am plecat pe porțiunea cea mai grea a traseului cu direcția Mălăiești.

triunghi-rosuTraseul până la Mălăiești este marcat cu triunghi roșu. Marcajul cu bandă roșie urmează traseul spre Vf. Bucșoiu – Vf. Omu. Ambele marcaje merg împreună până în zona La Prepeleac. Acolo banda roșie virează la stânga spre Bucșoiu, iar triunghiul roșu continuă spre Mălăiești.

În prima porțiune a traseului se urcă și se coboară, se schimbă versanții, teren denivelat, rădăcini de copaci, stânci și pietre, gropi. Pe cea de-a doua porțiune a traseului situația se schimbă, întâlnim pasaje de traseu îngust ce trebuie negociate cu mare atenție, un singur picior pus greșit îți poate aduce în cel mai ușor caz schilodirea trupului. Întâlnim lanțuri, podețe suspendate și vă pot spune că au fost schimbate față de ce era în urmă cu 7 ani, podețe rupte, cabluri ruginite ce îți răneau palmele. Zăpada încă se întâlnește pe unele porțiuni de traseu. Cu atenție și fără prea multe priviri în jurul tău dacă te confrunți cu răul de înălțime, toate pot fi trecute ușor. Însă stâncile semețe și dure, înălțimea amețitoare, pădurea verde, copacii care cresc, te și miri cum, prin stânca fără de viață, toate acestea creează un peisaj impunător, de vis. Pe porțiunea a treia începe să se urce abrupt, suntem înconjurați doar de stâncă. Pe a patra porțiune se coboară și traseul se îmbunează, mai întâlnim câteva lanțuri, însă este mai ușor. Eu vă spun atenție la urși. Pe această ultimă porțiune de traseu, am întâlnit excremente de urs, o grămadă măricică, proaspătă, posibil „eliminată” dimineață. Dacă sunteți un grup de 3-4 persoane, vorbiți, faceți-vă simțită prezența, dacă sunteți 2 persoane bateți din palme din când în când, vorbiți, să aveți la voi un fluier, nu cred că vă doriți să dați nas în nas cu Moș Martin în mijlocul potecii. Am auzit și citit povești cu atacuri ale urșilor prin zona Mălăiești, sunt violenți datorită stânelor din împrejurimi. Nu-ți spun să nu mergi la Mălăiești datorită urșilor, îți spun doar să întreprinzi anumite acțiuni prin care să sperii ursul și să nu fii pus în situația de a va întâlni.
Tot pe ultima porțiune de traseu ne-am reîntâlnit cu un băiat pe care-l întâlnisem pe traseul spre Poiana Coștilei. Ne-a povestit că la nici 5 minute după ce ne-a întâlnit pe traseu, a văzut la aproximativ 30 de metri de el un urs. S-a speriat, însă a avut noroc că și ursul s-a speriat și a fugit.
Niciodată nu aș merge singur pe munte și mai ales pe asemenea poteci și recomand oricui să meargă în grupuri de la 3 persoane în sus.
La ora 14:10 am ajuns la Mălăiești. Am parcurs porțiunea de traseu Pichetul Roșu – Cabana Mălăiești în o oră și 55 minute. Timpul de parcurgere a traseului a fost destul de bun, pe primul indicator fiind scris 2 ore.

Nu mai văzusem Cabana Mălăiești de câțiva ani buni. Ultima dată când am fost la Cabana Mălăiești am coborât prin Valea Mălăiești, o căldare glaciară impresionantă, stânca și iarba se îmbină într-o potecă pe care abia încap pașii unui om.

Mălăieștiul este mereu liniștit, mereu acolo, așteptându-și vizitatorii. Toți cei care trec pe acolo își exclamă uimirea și admirația față de versanții ce parcă se prăvălesc peste ei, de stâncile ascuțite ce stau martore veșnice la tot ceea ce se întâmplă în această vale. Merită să vezi măcar o dată în viață această minune a naturii. Eu admir această zonă și aș vrea că cel puțin o dată pe an să ajung pe aceste poteci vrăjite.

Am luat o pauză, am mâncat, am făcut câteva fotografii, iar la ora 15:00 am plecat la drum.

Poți face click pe fotografie pentru a fi accesată la dimensiunea ei inițială.

banda-albastraAstfel am intrat pe penultima porțiune de traseu pentru această primă zi, marcată cu bandă albastră dintre Cabana Mălăiești și La Glăjerie.

Traseu de coborâre, ușor, puțin accidentat, se merge prin pădure, tocmai bun de urmat dacă cauți un traseu mai relaxant după porțiunea La Prepeleac – Mălăiești. În continuare atenție la urși, este o zonă tocmai bună pentru ei.

crucea-albastraBanda albastră se întâlnește cu crucea albastră ce se duce în stânga spre Râșnov și continuă în dreapta spre Cabana Diham.

Din acest punct mai sunt 15 minute de coborâre până la pârâu și apoi încă o oră de urcat până la Cabana Diham.
La pârâu am văzut doi cai cum nu am mai văzut niciodată. Erau imenși, bine hrăniți și crescuți, ca din poveștile pe care le auzi când ești copil. Probabil erau puși la cărat bușteni.
După o oră de urcat și cu speranța că o să se termine în curând acest urcuș draconic, se vede un luminiș, lași pădurea în spate și ajungi la Cabana Diham.
La ora 16:50 eram la Cabana Diham. Porțiunea de traseu Mălăiești – Cabana Diham a fost parcursă în o oră și 50 minute, un timp mult mai bun față de ceea ce scria pe indicator: 2 ore și 30 minute. Bun așa!

Seara ne-am petrecut-o în cabană, condiții foarte bune, personal amabil, în special Dna. Oara Bordea. Detalii privind cabana pot fi găsite pe site-ul Cabana Diham. Numărul de telefon pentru rezervări: 0726203262.
Lângă cabană erau instalate vreo 4-5 corturi, deși consider că încă este răcoare pentru cort. Bineînțeles că nu au lipsit grătarele și cei cu ATV-urile și alte motorizate ce au făcut un zgomot asurzitor.
Somn ușor și odihnitor mai ales după această zi plină!

crucea-albastraDimineața zilei de 28.06.2015, ne-am trezit, am mâncat, ne-am pregătit rucsacii, iar la ora 10:00 părăseam Dihamul. Urmam același traseu de coborâre pe care ieri urcasem, marcat cu cruce albastră.
Am experimentat o alergare pe traseu, iar la ora 10:20 eram deja la pârâu. Urcarea am făcut-o într-o oră, coborârea în doar 20 minute. Mda!
Traseul îl știți, este același (până la bifurcație) pe care l-am descris ieri în câteva cuvinte.
La ora 10:35 eram la intersecția Râșnov – Mălăiești. Porțiunea de traseu dintre pârâu și intersecție a fost parcursă în 15 minute. Până acum mergeam extraordinar.

banda-albastraMarcajul se schimbă în această intersecție și se urmează banda albastră cu direcția Râșnov. Indicatorul fotografiat cu o zi în urmă ne indică 12 km, iar ca timp 2 ore.

De la intersecția celor două marcaje se merge prin pădure, vegetația acoperă traseul, este periculos, iar ursul se poate ascunde oriunde. Traseul coboară, mers plăcut prin pădure.
După pârâul pe care îl vedeți și în fotografia de mai jos, se iese din pădure și se intră pe un drum neasfaltat. Și din acel punct mergi și tot mergi până în Râșnov. Noi am ajuns în Râșnov la ora 13:25, adică am mers nu 2 ore așa cum era trecut pe indicator, ci 2 ore și 50 minute, în condiția în care mergeam cu pas grăbit.
De ținut minte pe drumul neasfaltat, atenție la câinii pe care poți să-i întâlnești, sunt multe stâne prin zonă, iar câinii stau la porți ca lupii. Am fost chiar atacați de un grup de 5 câini, după ce tocmai reușisem să trecem de alți 6-7. Pentru a reuși să trecem de ei, ne blocau calea, a fost nevoie să acționez în situație de criză și să scot din rucsac o bucată de cașcaval pe care am rupt-o și le-am aruncat-o. Mi s-a cam rupt sufletul de bucata de cașcaval aruncată, însă mai bine cu picioarele întregi.
Nu te mănâncă ursul, însă te mănâncă prietenul omului, câinele…

Și aici închei această drumeție, lăsăm muntele în urmă, o să ne fie dor de el, dar știu că ne așteaptă fidel, iar noi suntem nerăbdători să-i călcăm iar potecile…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.