Munţii Bucegi: Traseu pentru 2 zile: Ziua 1: Sinaia – Cota 1400 – Complex Piatra Arsă – Cabana Babele; Ziua 2: Cabana Babele – Peștera Ialomiței – Cabana Padina – Lacul Bolboci – Nucet – Cabana Valea Dorului – Cota 1400 – Sinaia


Hai la munte!

31.05.2015
Suntem în tren, același tren personal 3001 (pleacă din București la ora 06:19 dimineața). Biletul costă 19.00 lei – fără eventuale reduceri. Este destul de aglomerat, oameni ce merg la munte pentru o porție de aer curat.
Este ora 07:50. Am trecut de Ploiești și încep să se zărească munții. Este o vreme plăcută, niciun nor care să amenințe drumeția ce am pus-o la cale acum o săptămână. Soarele te încălzește și te face leneș, însă răcoarea plăcută a dimineții te înviorează.

Ne-am pregătit pentru 2 zile de traseu:
● prima zi: Sinaia (800 m) – Cota 1400 – Complex Piatra Arsă (1950 m) – Cabana Babele (2200 m) -> înnoptam la Cabana Babele
● a doua zi: Cabana Babele (2200 m) – Peștera Ialomiței (1610 m) – Cabana Padina (1525 m) – Lacul Bolboci (1460 m) – Nucet – Cabana Valea Dorului (1820 m) – Cota 1400 – Sinaia (800 m)

Bineînțeles că nu este un traseu fix, posibil să sufere modificări în funcție de vreme, condiție fizică și altele, însă noi sperăm să-l respectăm în totalitate.
Traseul efectuat în cele două zile este simplu, lung ca distanță, de anduranță, însă fără pasaje complicate cu lanțuri, brâne…l-aș caracteriza ca fiind un traseu pentru a crea condiție fizică.

Trenul a ajuns în gara Sinaia la ora 08:59 și imediat am început urcușul.

banda-rosieTraseul începe din orașul Sinaia, ajunge până în zona La Cetate și este marcat cu bandă roșie.

Ca de fiecare dată, prima oră pe traseu este cea mai grea. În această primă oră plămânii se obișnuiesc cu aerul tare și rece; altitudinea joacă și ea un rol important, sunt diferențe mari de nivel și uneori se urcă brusc; efortul depus și nevoia de aer îți dilată plămânii și îți accelerează pulsul, apare oboseala și nevoia de a lua pauze cât mai dese. Eu te sfătuiesc ca în momentul când ajungi pe un traseu, să tragi aer în piept de câteva ori pentru a-ți obișnui plămânii cu aerul și presiunea, apoi să pornești la drum; o să observi că ritmul respirației și cel cardiac sunt mult mai pregătite pentru efort.

Se anunța o zi plină și nu neapărat plină din cauza traseului din prima zi, ci muntele era plin de oameni, pe 31.05 și 01.06 fiind Rusaliile – majoritatea aveau liber de la muncă.
La ora 09:40 eram deja la intrarea în pădure (ieșirea din Sinaia), pe adevăratul traseu și nu mersul prin oraș ca până acum.
Din acest punct și până la Cota 1400, conform fotografiei de mai jos, avem de urcat o oră/o oră jumătate.

Fiind a doua tură pe acest an (pentru mine și C.) și prima mea tură serioasă după mai mulți ani de inactivitate, am fost nevoiți să facem și pauze de aproximativ 5-10 minute. Ne chinuiau și rucsacii foarte grei – avem un prost obicei de a lua foarte multă mâncare și normal că nu mâncăm tot și ne întoarcem cu cel puțin jumătate înapoi. Sperăm să reușim să renunțăm la acest obicei în turele următoare.
Tot din cauza rucsacilor grei, ne dureau umerii și preferam să ne ajutăm de mâini și să reducem din presiunea ce cădea pe ei, renunțând astfel la folosirea bețelor de trekking.
La ora 10:38 am ajuns la râulețul special amenajat pentru alimentare cu apă. Ne-am răcorit cu apă rece, ne-am umplut bidoanele și la drum.
Bikerii erau la distracție, se dădeau cu bicicletele la viteze amețitoare pe niște pante nebune. Sincer, trebuie să ai curaj să faci așa ceva și o investiție sănătoasă în bicicletă și echipament.
Recomand atenție la ultimele 3 zone în care traseul întâlnește șoseaua fiind o zonă frecventată de urși.
La ora 11:05 am ajuns la Cota 1400 (Hotel Alpin 1400), deci am făcut o oră și 25 de minute. Greu, însă dacă nu erau rucsacii, sigur ne descurcam mai bine.
Traseul până la Cota 1400 îl pot caracteriza ca fiind ușor și antrenant. Nu are nimic special, mergi prin pădure, iar din când în când traversezi șoseaua ce duce spre 1400.
Am pus să mâncăm repede ceva, în tren mâncând doar câte un sandviș.
Norii negri începeau să apară pe cerul ce până atunci se prezentase senin.
Muntele era plin de pantofari, încălțați în adidași, sandale și îmbrăcați cu blugi, rochii și fuste, și totuși nu era ceva neobișnuit.

La ora 12:40 am ajuns în zona numită La Cetate (aproximativ 1800 m).

banda-galbenaÎn curând se iese de pe traseul marcat cu bandă roșie și se intră pe traseul marcat cu bandă galbenă – traseu ce duce spre Piatra Arsă.

Se lasă în partea stângă Vf. cu Dor (2030 m) – vezi foto – și se urmează curba în partea dreaptă.

După urcușul abrupt din zona La Cetate, traseul urcă lin, iar apoi se poate merge la pas alert, nu se urcă și nici nu se coboară, se păstrează curba de nivel.
La ora 13:00 treceam pe sub firul neobositei telecabine și aceeași de când am început să merg pe munte. Nu știu când și dacă se fac verificări la instalația de transport a telecabinei. Eu sper că da.
Am uitat să spun că zăpada s-a topit, însă nu peste tot. Văile mai adânci încă erau acoperite cu un strat gros de zăpadă și puteau pune probleme celor ce se aventurează sau vor să pară eroi – există riscul ca zăpada să se rupă, să aluneci și  să suferi lovituri serioase.
Pe traseul spre Piatra Arsă am întâlnit o porțiune de zăpadă și sincer mi se pare cel mai periculos. De ce? Pentru că poți aluneca și te poți duce la vale asemenea unui bolovan.

Am lăsat în partea stângă Vf. Furnica (2103 m) și urmează imediat ultimul urcuș spre valea plină de jnepeni a Pietrei Arse.
Pentru cei care nu știu, jneapănul este un arbust ce se găsește în regiunile alpine, cu tulpină ramificată și cu crengile întinse pe pământ.
Peste fix încă o oră, la 14:00, am ajuns la Piatra Arsă.
La Piatra Arsă, acolo unde a sunat C. prima dată pentru cazare și i s-a spus că sunt în renovare, era o aglomerație de nedescris de oameni și mașini. Nu am mai văzut așa ceva niciodată, nu pe munte.
Ca să înțelegeți despre ce vorbesc am atașat și o poză.
Vă rog să urmăriți cu atenție ce se află pe acest drum de munte, la cota 1950 m, o aglomerație de mașini.
Pe platoul Bucegi nu mai există zonă sălbatică, omul și tehnologia au acaparat tot ce se putea.
Noi am rămas fără cuvinte când am văzut un asemenea „peisaj”.

Tot la Piatra Arsă am văzut persoane ce adunau în pungi muguri de jneapăn, probabil pentru a face ceai sau alte licori magice ce îți oferă viață veșnică. Pentru mine înseamnă doar distrugere.
Ne-am oprit prin jnepeniș și am mâncat. De când mă știu tot ce mănânc pe munte am impresia că are un alt gust, mult mai bun, cred că aerul rece și efortul depus crează și o poftă nebună de mâncare.

Nori amenințători de ploaie și-au făcut apariția pe cerul ce până acum a ținut cu noi și a fost senin.

banda-galbenaTraseul de la Piatra Arsă la Cabana Babele continuă prin jnepeniș (bandă galbenă), apoi urcă domol spre punctul final al primei zile.

Între cele două locații era o plimbare continuă, aveam impresia că suntem în oraș, nu pe munte, însă telecabina din Bușteni ce urcă la Babele căra non stop turiști și mai era și calea de acces cu mașina până la Piatra Arsă, de aici și fluxul mare de oameni.

Am ajuns la Babele la ora 15:35 (6 ore și 35 minute din Sinaia și până la Babele), ne-am cazat și ne-am întins puțin pe pat să ne odihnim.
Vreau să specific că este pentru prima dată când m-am cazat la o cabană, fiind adeptul dormitului la cort. Totuși de această dată nu am vrut să risc cu dormitul în cort, temperatura noaptea fiind încă scăzută în această perioadă, iar C. având probleme cu frigul.

Păreri personale despre Cabana Babele:
Prețuri: camera cu baie proprie costă 100.00 de lei pe noapte, camera cu baie la comun costă 80.00 de lei. Sunt și camere cu mai multe paturi suprapuse; acestea costă 30.00 – 40.00 lei de persoană. Atenție că prețurile de pe www.babele.ro nu mai sunt de actualitate.
Camera era curată, un pat, o măsuță, două scaune, baia curată, însă nu te poți aștepta la un lux exorbitant la 2206 metri, nu că asta am fi căutat, voiam doar să-ți faci o idee de ceea ce o să găsești în caz de o să ajungi să te cazezi vreodată aici. Singura problemă avea să fie frigul din cameră în timpul nopții și aici o să spun: Noroc cu pantalonii polar! Dacă nu eram inspirați să-i luăm, tremuram ca varga. Deci chiar dacă ești în mijlocul verii, bagă în rucsac și haine mai groase.

Pe la ora 16:45 am ieșit la o tură mică prin împrejurimi.
Am uitat să spun că vremea a ținut cu noi până am ajuns la Babele, apoi a plouat puțin.
Nu am urmat un traseu anume, era oricum prea târziu pentru așa ceva și niciodată nu m-am aventurat noaptea pe trasee. Totuși am luat la noi frontalele, apă și ceva de mâncare.
Am coborât de la Babele spre Cabana Caraiman (2025 m), unde am făcut câteva poze.

În fotografia de mai jos se poate vedea traseul cu cruce albastră ce coboară pe Jepii Mici – un traseu interzis iarna și nerecomandat pe vreme nefavorabilă. Eu aș mai adăuga – traseu pentru care se recomandă echipament adecvat.

În fotografia de mai jos observăm traseul cu cruce roșie ce pleacă de la Babele și duce spre Crucea Eroilor (Crucea Caraiman) – 2284 m.
Crucea Caraiman poate fi vizitată și pe alte trasee, însă o să vorbesc de ele la timpul lor și când o să ajung pe acolo.

Și alte fotografii.

Am fost nevoiți să ne întoarcem la cabană (ora 18:15), ceața și norii începeau să-și facă simțită prezența și mai mult. Pantofarii au dispărut cu ultima telecabină ce a coborât spre Bușteni sau au plecat spre mașinile de la Piatra Arsă.
La cabană am mâncat o ciorbă de legume și chiar dacă a avut 3 cartofi și niște legume amărâte, mi s-a părut așa fierbinte cum era, raiul pe pământ.
A început să plouă serios.
Pe la ora 20:30 ni s-a stins filmul, oboseala și-a făcut simțită prezența. Noaptea a trecut rapid. Ar fi fost bine să avem la noi sacii de dormit, deoarece cei de la cabană îți pun la dispoziție două pături subțiri.

01.06.2015
A doua zi de traseu.
Ne-am trezit la ora 06:15, în cameră era aproape ger, afară un soare cu dinți. Am deschis geamul și sincer era mai cald ca în cameră. Seara îmi spălasem un tricou și încă nu era uscat, însă când l-am scos pe geam în 45 de minute era tocmai bun de purtat.
Am mâncat, ne-am pregătit rucsacii, se ușuraseră considerabil, iar la ora 07:35 ieșeam din cabană.

crucea-albastraNe-am pregătit bețele de trekking și am intrat pe traseul marcat cu cruce albastră spre Hotel Peștera (1610 m), deci aveam de coborât 596 de metri.
Traseul de coborâre spre Peștera nu este neapărat greu, însă îl face antrenant zona numită Cimitirul Elefanților – plină de pietre ce îți solicită la maxim mușchii picioarelor. Te sfătuiesc să ai la tine măcar o genunchieră, mai ales dacă te știi cu probleme.

Am ajuns la Peștera la ora 08:40, zic eu că ne-am mișcat foarte bine în timpul de o oră și 5 minute. Pe coborâre am obiceiul de a alerga, atât de bine negociez cu terenul accidentat. C. s-a descurcat foarte bine cu acest stil de coborâre.
La Peștera ne-am alimentat cu apă de la Salvamont Dâmbovița – număr telefon în caz de pericol 0726.686.685. Tot la Peștera am văzut și vreo 6 corturi, mă întreb dacă nu le-a fost frig peste noapte…
De când am fost ultima dată prin aceste locuri, a mai apărut un corp al salvamontului și alte câteva clădiri în construcție.

De la Peștera se pot urma alte 3 trasee, vezi foto.

crucea-albastraLa ora 09:00 am plecat spre Cabana Padina, traseu cu cruce albastră, aproximativ 30 de minute de mers pe drum forestier (traseu de promenadă) cu însemne, Atenție! Zonă frecventată de urși!

banda-rosieBifurcare de trasee – am urmat traseul cu bandă roșie ce venea de la Valea Dorului (prin Șaua Lăptici) – 15 minute până la Padina, iar din acel punct în partea opusă spre Valea Dorului, același marcaj cu bandă roșie, timp 2 ore și 20 de minute.
Am ajuns la Padina la ora 09:30. Până la Bolboci avem indicator de timp de 2 ore și 30 minute, traseu lung de promenadă, însă noi nu aveam timp de relaxare, ci aveam nevoie de pas alert.

crucea-albastraMarcaj cu cruce albastră de la Padina la Bolboci.
Am vrut să mergem prin Cheile Coteanului, în apropiere de Vila Coteanu, însă mai bine că nu am găsit locul pe unde să intrăm pe „traseu”, căci aveam să aflăm mai târziu că nu e vorba de un traseu, ci de un drum asfaltat.

Traseul spre Bolboci trece prin Cheile Tătarului Mare.

Spectaculos îmi pare și Lacul Bolboci ce se cască impunător cu apele sale verzi și adânci, înconjurat fiind de versanții ce par să se prăvălească în întunericul apelor sale.
La ora 11:15 eram la Cabana Bolboci – zona neschimbată de când am fost ultima dată acolo. Traseul de la Padina la Bolboci l-am făcut în doar o oră și 45 minute și nu în două ore și 20 de minute așa cum era trecut pe indicator, deci bravo nouă!
Am pus repede masa, am mâncat, am analizat puțin harta, iar la ora 12:15 am plecat pe un traseu de 3 ore până la Cabana Valea Dorului.

cruce-galbenaTraseul de la Cabana Bolboci și până la Cabana Valea Dorului este marcat cu cruce galbenă.

În prima parte a traseului se merge pe un drum asfaltat, urmând ca marcajul să iasă brusc de pe drum și spun brusc pentru că nu există niciun marcaj clar ce ar indica unde se intră pe traseul de pădure.
Fiind prima dată pe acest traseu și nefiind marcat corespunzător l-am ratat și ne-am dus mult mai mult fără a avea însă un orizont.
După ce am înjurat, am analizat iar harta și am ajuns la concluzia că se intră pe traseu în zona unde încă se mai vede Cabana Bolboci, bănuiam cam unde însemna asta pe hartă.
Pentru cei care vor urma acest traseu, la ultima curbă a drumului asfaltat spre dreapta, acolo unde încă se vede Cabana Bolboci, tot pe partea dreaptă, pe un copac în pădure se vede și marcajul. Era bine ca înainte de intrarea pe traseu să existe măcar un stâlp cu o săgeată care să indice continuarea traseului.
La ora 13:05 eram la intrarea pe traseul ce urcă prin pădure, deci ratarea traseului ne-a întârziat cu aproximativ 20-30 de minute, timp ce îl recuperasem pe drumul Padina – Bolboci.
După o pauză, la ora 13:15 am intrat pe traseu.
Se merge prin pădure aproximativ 30-40 de minute, traseul urcă și coboară, se ajunge într-o poieniță pierdută de lume, cu o băncuță și o măsuță din lemn, un peisaj senzațional. După ce mergi 5 minute prin această poieniță, traseul urcă printr-o pădure mică, urcușul continuă și ajungi iar pe platoul Bucegi.

Recomand ca în urcatul abrupt pașii să fie mici și constanți, nu grăbiți pasul pentru că nu veți face decât să obosiți mai repede – în concluzie, constanța pașilor mărunți ajută organismul și nu obosești la fel de repede.
Traseul urmează apoi o porțiune dreaptă, treci Muntele Nucet și vezi în depărtare Vf. cu Dor, Crucea Caraiman, Releul Coștilei, Cabana Babele.
La ora 15:30 eram la Cabana Valea Dorului, unde se află în plină construcție o viitoarea bază de ski.
Traseul urcă abrupt spre Vf. cu Dor, apoi coboară lin spre zona La Cetate (unde am ajuns la ora 16:10).
La ora 16:55 eram din nou la Cota 1400, unde am mâncat pentru ultima dată pe munte, apoi am ținut traseul de coborâre până în Sinaia, unde am ajuns la ora 19:00.
La coborâre recomand relaxarea mușchilor, nu ține piciorul drept, calcă în totalitate cu el, rulează talpa și o să ți se pară o joacă. C. nu a urmat aceste reguli, adevărul e că nici nu i le-am spus, și a avut probleme mari cu genunchii.
În această a doua zi am mers aproape 12 ore, mai exact 11 ore și 35 de minute.

C. s-a descurcat exemplar pe parcursul celor 2 zile, așa cum ziceam cu mici probleme la coborâre.

Cam asta a fost pentru această drumeție, să ne „revedem” cu bine la următoarea, iar până atunci vă urăm Poteci Însorite!

2 comentarii

Lasă un răspuns la psychologistmimi Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.