Bogdan – Prima tură, acum 7 ani


Salut! Sunt Bogdan.

Pasiunea pentru munte s-a aprins asemenea unei flacari in urma cu aproximativ 7 ani, cand impreuna cu varul meu am facut prima tura la munte. Aveam daca nu ma insel 19 ani.

Nu mai incercasem o asemenea experienta, nici eu si nici varul meu. Nu aveam prea multe cunostinte despre ceea ce inseamna muntele. Nu mai spun de echipament, lipsea cu desavarsire, eram adevarati pantofari, insa cu dorinte de adevarati muntzomani. Si oricum fondurile pentru achizitionarea unui echipament adecvat nu existau, aveam solduri negative.

Am coborat din trenul personal 3001 in Sinaia, acelasi tren personal ce circula si in ziua de astazi.
Am analizat cu aproximativ o luna inainte de plecare, carti si alte materiale cu privire la ascensiunea noastra. Degeaba!
Am inceput urcusul, insa se pare ca in analiza noastra ratasem un fapt important, exista un traseu marcat ce putea fi urmat, iar efortul si riscurile se diminuau considerabil. Asa cum spuneam, pantofari.
Nu respectam traseul, taiam portiuni mari din poteca, doar pentru a nu mai merge atat de mult, insa de fapt aceasta „scurtare” a drumului nu facea decat sa ne oboseasca si mai mult – traseul era mai abrupt, pietros, alunecos, riscuri suplimentare ce puteau sfarsi cu o accidentare.
Punctul nostru de reper erau firele de la telecabina, sa nu radeti prea mult, ha ha ha!
Tot urmarind firele de telecabina vedeam in zare stanci semete, de netrecut, ne intrebam cum o sa reusim sa depasim acele obstacole.
Am avut insa noroc ca am dat peste niste oameni amabili si ne-au intrebat unde vrem sa ne ducem. Inca o data ha ha ha! Atunci am aflat de traseul marcat, ne-au sfatuit sa-l urmam ca ne ajuta foarte mult. Zis si facut!
Am depasit Cota 1400, cota ce la vremea respectiva abia de avea 3 cladiri, astazi, din pacate, modernizarea, dorinta de a crea conditii, a distrus muntele, micii sfaraie, berea curge, doar amintirea locului ce a fost acum ceva timp imi ramane inca vie.
Si tot mergand, bineinteles ca datorita lipsei de cunostinte am ratat traseul si am ajuns intr-o portiune mai abrupta, aproximez cota 1600-1700. Varul meu avea rau de inaltime, eu nu, insa teama lui simteam cum ma cuprinde si pe mine. Amuzant acum, periculos atunci.
Nu-mi mai amintesc ce s-a intamplat mai departe, daca am continuat sau ne-am intors, insa prima tura a fost de fapt prima mea intalnire cu intaltimile muntelui.

Si asa a inceput totul, au urmat alte trasee, am inceput sa inteleg ce inseamna muntele, am invatat ca trebuie respectat, admirat, iubit, ca el isi cere mereu jertfa prin crucile pe care le putem vedea la orice pas, ca neatentia costa scump, ca lipsa echipamentului se traduce simplu, prin moarte, ca este rece, insa ne ofera frumusete, ca este vesnic acolo, ca vantul, ploaia si zapada nu fac decat sa-l transforme in altceva, il schimba. El este muntele meu.

img-20150630-wa0056
Bogdan
Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s